Dilema zilei: Redresare prin austeritate sau creştere prin relaxarea deficitelor?

De Valentin Lazea | 14.5.2012 .

Modelul creşterii pe baza unor deficite relaxate a fost utilizat pe scară largă în democraţiile occidentale în ultimele decenii, întrucât aduce atât dividende politice ( voturile unui electorat mulţumit), cât şi economice (pentru dreapta politică – profituri mai mari, pentru stânga politică – crearea de locuri de muncă). Cum să conteşti un asemenea model care face fericită toată lumea?

Ceea ce nu se vedea – şi avea să fie revelat abia de criza economică începută în 2007- erau imensele probleme de hazard moral inerente acestui model, dintre care cea mai importantă este aceea că iresponsabilitatea fiscală a părinţilor de azi va trebui plătită de fiii şi de nepoţii de mâine.

Creşterea economică prin relaxarea deficitelor este posibilă şi binevenită numai pentru ţările care au acţionat contra-ciclic (adică şi-au construit sanie vara şi căruţă iarna), acele ţări care şi-au creat spaţiu fiscal şi spaţiu monetar în anii de boom şi au acum de unde să relaxeze.

Pentru celelalte ţări (marea majoritate), care au urmat politici pro-ciclice în vremurile bune şi au turnat gaz pe foc, nu există alternativă la redresarea prin austeritate. Aceasta deoarece pieţele financiare au răbdare cu statele îndatorate numai până la un punct, după care le întorc spatele.

Pentru a induce mai multă confuzie în această dezbatere, mulţi economişti şi politicieni americani le predică europenilor modalitatea lor, americană, de ieşire din criză, prin acceptarea de deficite. Ceea ce se uită este excepţionalismul american, care se bazează pe supremaţia tehnologică, culturală, diplomatică şi militară. Toate acestea îi fac pe investitorii străini sa aibă în continuare încredere în economia SUA şi să-şi investească banii acolo. Or, este de domeniul evidenţei că ceea ce li se acceptă de către investitori Statelor Unite nu are cum să li se accepte statelor mici din Europa.

O abordare mai nuanţată a avut-o recent Jeffrey Sachs, care consideră că punerea problemei în termenii creştere versus austeritate este simplistă. În fapt, el consideră că se confruntă nu două, ci patru şcoli de gândire:

  • keynesienii adepţi ai creşterii prin deficite şi favorabili unor intervenţii semnificative ale statului în economie;
  • adepţii pieţei libere, partizani ai statului minimal (şi care nu sunt neapărat împotriva deficitelor – subl.ns.);
  • „şoimii” anti-deficit, care susţin reducerea deficitelor prin tăierea cheltuielilor;
  • structuraliştii care sunt în favoarea reducerii deficitelor prin creşterea taxelor.

Conform lui Sachs, din prima categorie ar face parte Paul Krugman şi Ed Milliband; din a doua, Martin Feldstein şi Mitt Romney; din a treia, George Osborne, Angela Merkel şi Mario Draghi; din a patra, el însuşi şi – se speră – FranÇois Hollande.

Deja, faptul că noul preşedinte francez este perceput ca un posibil adept al corectitudinii fiscale este un lucru pozitiv. Despre politicile sale nu se pot spune prea multe ex ante, acestea fiind o mixtură de promisiuni:

  • foarte bune (capitalizarea Băncii Europene de Investiţii),
  • bune (obligaţiunile de proiect – project bonds),
  • discutabile (redistribuirea fondurilor de coeziune neutilizate),
  • proaste (taxarea suplimentară a sectorului financiar-bancar)
  • foarte proaste (scăderea vârstei de pensionare).

România

Revenind la situaţia României, este clar că procesul de corectare a dezechilibrelor fiscale trebuie să mai continue, pentru a da pieţelor de capital confortul că situaţia este sub control.

Preocupant este faptul că majoritatea politicilor fiscale propuse (diferenţierea impozitului pe venit, diferenţierea TVA etc.) merg în sensul opus celui reclamat de diminuarea deficitelor. România încă duce lipsă de apărători în spaţiul politic ai deficitelor mici. Acestea din urmă pot fi atinse fie cu un nivel ridicat al veniturilor bugetare, care să corespundă unui nivel elevat al cheltuielilor bugetare (intr-o abordare de centru-stânga), sau cu un nivel scăzut al veniturilor la buget, care sa corespundă unui nivel scăzut al cheltuielilor (într-o abordare de centru – dreapta).

Atâta timp cât partidele noastre vor vrea numai partea convenabilă a compromisurilor (adică venituri bugetare scăzute, dar cheltuielile bugetare mari), disciplina fiscală va continua să depindă în mare măsură de organisme gen Comisia Europeană sau FMI.

2 comentarii

  1. bogdan
    4.6.2013, 07:25

    UE este cel mai mare exportator al lumii. Daca BCE ar fi avut acceasi implicare masiva ca si FEDERAL RESERVE ,EUROPA nu ar fi avut nici o problema. Fanatismul politicienilor germani si slugarnicia celorlalte state UE a dus la aceasta situatie.

    • statisticu
      3.11.2016, 16:34

      Ce GDP-PPS ARE UE fata de USA Australia…? aud ..? exportul aduce profit in majoritate la cei ce au capitalul ADICA O MINORITATE
      Indicatorii medii de bunastare a populatiei tb comparati..
      si coef GINI.

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Marin Pana

Planul BCE de susținerea a țărilor din zona euro a demarat: îl însoțesc îngrijorările

Pericolul de ieșire a unor state din zona euro pare a fi trecut odată cu verdictul Curții Constituționale din Gernmania în favoarea implicării financiare a […] ... 
Citeste mai departe »

Planul BCE de susținerea a țărilor din zona euro a demarat: îl însoțesc îngrijorările

Pericolul de ieșire a unor state din zona euro pare a fi trecut odată cu verdictul Curții Constituționale din Gernmania în favoarea implicării financiare a […] ... 
Citeste mai departe »

Dilema zilei: Redresare prin austeritate sau creştere prin relaxarea deficitelor?

Modelul creşterii pe baza unor deficite relaxate a fost utilizat pe scară largă în democraţiile occidentale în ultimele decenii, întrucât aduce atât dividende politice ( […] ... 
Citeste mai departe »

societate

Cum se pregătește Zona euro să preia ”viteza întâi”

După lansarea de miercurea trecută a ”documentului de reflecție” referitor la Uniunea economică și monetară, Comisia Europeană pare să pregătească atribuirea către Zona euro statutul […] ... 
Citeste mai departe »

Fiscul german a primit, din sursă anonimă, date despre 70.000 de offshore-uri înregistrate în Malta cu afaceri în statele europene

Autoritățile germane au primit, din sursă anonimă, informații privind existența a 70.000 de companii offshore înregistrate în Malta, stat care a fost etichetat drept ”Panama […] ... 
Citeste mai departe »

5 certitudini după referendumul constituțional din Turcia

Organizezi un referendum când vrei să ai o certitudine: cu doar două opțiuni pe buletinul de vot, rezultatul ar trebui să indice clar dacă majoritatea […] ... 
Citeste mai departe »

Pledoarie pentru Europa cu mai multe viteze a unui teoretician al federalizării- Wolfgang Schäuble

Ministrul german de finanțe, Wolfgang Schäuble, un campion al ideii de federalizare a Uniunii Europene, pare să fi renunțat la vechea sa credință de integrare […] ... 
Citeste mai departe »

Codruța Kovesi, la Consiliul Europei: Imunitatea miniștrilor trebuie limitată la durata mandatului lor

Legislația privind imunitatea miniștrilor ar trebui revizuită astfel încât ea să fie valabilă doar pe perioada mandatului, pentru a nu se ajunge în situația unui […] ... 
Citeste mai departe »