Speranța de muncă: România – locul 25 în UE 28. De ce

De Victor Bratu | 25.9.2017 .

România se află pe locul 25 între cele 28 de state din UE în ceea ce priveşte speranţa de ani de muncă pe parcursul vieţii pentru persoanele cu vârsta de 15 ani ( persoane active pe piaţa muncii, angajate sau neangajate), potrivit datelor comunicate de Eurostat pentru anul 2016.

Cu o medie la nivel naţional de 32,4 ani, ne situăm semnificativ sub media europeană de 35,6 ani.

În urma noastră (la mică distanţă) se mai află doar Croaţia (32,1 ani), Bulgaria (31,7 ani) şi Italia (31,2 ani), ceea ce confirmă din punct de vedere social poziţionarea noastră de latini ai balcanilor. Desigur, există o multitudine de factori implicaţi, dincolo de mentalitate, precum speranţa de viaţă sănătoasă, legislaţia sau emigraţia, dar accentul vine din propria abordare a utilităţii muncii.

Vezi graficul:

La polul opus, cu cele mai mari durate medii de ani de muncă, se află ţări precum Suedia (41,3 ani), Danemarca (40,3 ani), Olanda (40 de ani), Marea Britanie (38,8 ani) şi Germania (38,1 ani). Ceea ce confirmă faptul că nu nevoia rezultată din nivelul de trai constituie factorul esenţial pentru participarea la o activitate productivă, dacă nu cumva performanţa economică presupune apriori o anumită atitudine faţă de muncă la nivelul întregii societăţi.

Dacă, faţă de media UE, mai avem de recuperat circa 40% la nivelul PIB/locuitor, poate că ar fi bine să reţinem că zece procente din acestea ar putea fi recuperate pe calea creşterii speranţei de muncă. Bineînţeles, cu condiţia ca munca să constituie o modalitate de obţinere unui nivel de trai rezonabil în loc să genereze ziceri de tipul „cine munceşte, nu are timp să facă bani”.

Eternul ”specific românesc”

De reţinut, din perspectiva eforturilor făcute de statele care au aderat relativ recent la UE şi au de recuperat decalaje faţă de Occidentul dezvoltat, faptul că cele mai mari creşteri ale speranţei de muncă le-au consemnat în ultimii zece ani colegele noastre de bloc estic Ungaria (4,5 ani), Lituania (+4,2 ani), Polonia (+2,7 ani) şi Estonia (+2,6 ani).

În comparaţie cu acestea, creşterea obţinută de România a fost una modestă, de doar 0,7 ani, explicaţia fiind una marcată ca atare de Eurostat la nivelul întregii Uniuni. Mai precis, majorarea nivelului acestui indicator esenţial pentru posibilitatea de creştere a PIB pe termen lung şi pentru echilibrarea sistemelor de pensii şi asistenţă socială, depinde în cea mai mare măsură de evoluţia lui pe partea feminină.

Or, fie că ne place sau nu cum sună din perspectiva corectitudinii politice, România s-a singularizat în intervalul 2006 – 2016 prin aceea că este singurul stat din UE în care durata de muncă aşteptată pentru femei s-a redus. Iar asta totalmente contrar situaţiei din mica Maltă (+9,0 ani), dar şi celei din mult mai asemănătoarele Lituania (+4,6 ani), Spania (+4,4 ani), Spania (+4,4 ani) sau vecina Ungaria (+4,2 ani).

O comparaţie cu aceasta din urmă este foarte instructivă, pentru a decela care sunt factorii importanţi de evoluţie în timp, fie şi pentru o perioadă relativ scurtă la scara istoriei.

Plecată cu un handicap de trei ani în 2006, Ungaria ne-a depăşit în pas rapid, cu un scor triplu la bărbaţi ( 4,8 ani în plus ei faţă de doar 1,6 ani noi) şi, mai ales cu discrepanţa majoră de la femei (+4,2 ani la ei şi -0,4 ani la noi).

În fine, dincolo de situaţia din UE, ar fi de meditat la cifrele disponibile pentru două ţări din afara Uniunii, unde se trăieşte la standarde foarte ridicate. În Islanda, speranţa de muncă pe parcursul vieţii atinge valoarea SF pentru noi de 47,4 ani, cu 49,7 ani (!!) la bărbaţi şi „doar” 45,1 la femei iar în Elveţia se ajunge la 42,4 ani, cu 44,6 ani la bărbaţi şi 40 de ani la femei.

Aşadar, după cum era uşor de bănuit dar mai puţin convenabil de transpus în practică, nivelul de dezvoltare al ţării este corelat matematic cu numărul de ani de muncă al locuitorilor ei. Adică, parafrazând o zicere populară, „dacă muncă nu e, nimic nu e”. Or, la noi datele arată că, din perspectiva statisticii europene, muncă nu prea e şi nici nu se înghesuie să fie.

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Victor Bratu

UE ar pierde pe termen lung 1,5% din PIB dacă s-ar produce ”hard Brexit”- calcule FMI

Ţările Uniunii Europene vor suferi pe termen lung pagube echivalente cu aproximativ 1,5% din PIB-ul anual dacă Marea Britanie va ieşi din blocul comunitar în […] ... 
Citeste mai departe »

Adrian N Ionescu

Miza profundă a războiului comercial: Termenii, renegocierile și tranșeele globalizării

Confruntarea supratarifelor vamale dintre cele mai mari trei puteri economice ale lumii (SUA, China și UE) are raţiuni mai profunde decât protecţionismul imediat și ţintesc […] ... 
Citeste mai departe »

Mariana Bechir

Contrast unic în UE: 92% din exploatațiile agricole sunt sub 5 hectare, dar fermele mari (0,5% din numărul total) dețin peste 50% din terenul agricol

O treime din cele 10,3 milioane de ferme europene se aflau în 2016 în România. Este cel mai mare număr de exploatații agricole dintr-o țară europeană, fără ca […] ... 
Citeste mai departe »

Adrian N Ionescu

Prioritățile României descrise de managerul de țară al Băncii Mondiale: Conexiune rutieră Moldova-Transilvania, un sistem de educație performant și instituții capabile

Bucureştiul este capitala europeană cea mai expusă cutremurelor, iar inundaţiile care se pot produce frecvent în ţară îi afectează în special pe cei mai săraci […] ... 
Citeste mai departe »

Adrian N Ionescu

Eurobarometru / Susținerea pentru uniunea economică și monetară este la cel mai înalt nivel

La fel ca în sondajele precedente, încrederea românilor în UE este mult peste media blocului comunitar – 52% din români au încredere în instituțiile europene, […] ... 
Citeste mai departe »

Planul BCE de susținerea a țărilor din zona euro a demarat: îl însoțesc îngrijorările

Pericolul de ieșire a unor state din zona euro pare a fi trecut odată cu verdictul Curții Constituționale din Gernmania în favoarea implicării financiare a […] ... 
Citeste mai departe »

Dilema zilei: Redresare prin austeritate sau creştere prin relaxarea deficitelor?

Modelul creşterii pe baza unor deficite relaxate a fost utilizat pe scară largă în democraţiile occidentale în ultimele decenii, întrucât aduce atât dividende politice ( […] ... 
Citeste mai departe »

societate

CEDO condamnă Rusia pentru că nu a făcut niciun efort pentru identificarea celor care au ordonat asasinarea Annei Politkovskaia

Curtea Europeană a Drepturilor OMului (CEDO) a condamnat marți Rusia, pentru că nu a făcut niciun efort pentru a-i identifica pe cei care au comandat […] ... 
Citeste mai departe »

Studiu: Ce cred Milenialii despre mediul de business, dezvoltarea societății și viitorul personal

Milenialii cred că liderii din business au un impact social pozitiv mai mare decât cel al liderilor politici sau religioși, potrivit studiului “Millennial Survey” 2018, realizat […] ... 
Citeste mai departe »

Klaus Iohannis: Rata analfabetismului funcțional se reflectă în cele mai înalte sfere ale politicii

“Ne confruntăm cu o rată de analfabetism funcțional de 42%, care se reflectă foarte vizibil și în cele mai înalte sfere ale politicii românești”, adeclarat […] ... 
Citeste mai departe »

Raport Comisia Europeană: România, țara cea mai puțin digitalizată din UE

România se află pe ultima poziție între cele 28 de state membre ale UE în topul digitalizării, potrivit raportului Comisiei Europene (CE) privind Indicele economiei […] ... 
Citeste mai departe »

10 indicatori social-economici de sărăcie – România faţă de media UE

Obiectivul principal al Naţiunilor Unite pentru dezvoltarea sustenabilă este dispariţia situaţiilor de oameni aflaţi în situaţie de sărăcie extremă pe parcursul următorilor 15 ani. De […] ... 
Citeste mai departe »