Când nu ai prieteni, duşmanii te ajută! (1 /2)

De Theophyle | 12.1.2012 .

Daca ar fi un articol academic si nu unul generalist, l-as fi putut intitula “de la Zollverein la Wirtschaftswunder”. Nu este, dar totusi voi explica semnificatiile pentru a intelege drumul parcurs de Germania spre hegemonia actuala. Sunt germanofon, fara a fi gemanofil, am o admiratie fara rezerve fata de cultura emblematica, fata de geniul si harnicia acestui popor – nu uit si nu voi uita niciodata ca cele doua mari catastrofe ale secolului 20 au fost declansate si sustinute de Germania imperiala si Germania nazista.

Istoria Germaniei este una care a fost in mare parte dictata de dusmanii ei si mult mai putin de aliatii si prietenii pe care i-a avut. Strivita intre doua mari puteri Europene, Rusia si Franta la est si la vest si alte doua Marea Britanie in nord si Imperiul Austro-Ungar la sud, istoria Germaniei nu putea fi diferita cu mult decat a fost. Singura posibilitate de supravietuire a fost nationalismul dus la extreme, care pana la urma a devenit motorul unificator si dezbinator al entitatii politice numite atunci Germania Imperiala si astazi Germania Federala.

Daca as povesti cititorului contemporan ca la mijlocul secolului al XIX-lea “marfa nemteasca” era considerata ca cea mai proasta si mai ieftina din Europa m-ar crede cu greu, dar asta este purul adevar. Germania si-a inceput industrializarea exact cum a facut-o Japonia in anii ’30 ai secolului XX, Coreea si Taiwan in anii ‘50-60 ai aceluiasi secol si cum a facut-o si China la sfarsitul secolului XX. Toti acestia au inceput prin C&D (copy and development), trecand treptat la R&D (research & development) .

De la Napoleon la Zollverein

Primul dusman al Germaniei, care a ajutat-o enorm a fost Napoleon Bonaparte – ciudat, dar adevarat. Napoleon Bonaparte a fost factorul care a terminat feudalismul german si a declansat inceputurile capitalismului si revolutiei industriale in statele germane inainte de unificare. Razboaiele napoleonene au slabit puterea vechii oranduiri feudale (junkers), au fortat reforme institutionale care au abolit vechile legi feudale si au slabit restrictiile comerciale impuse de breslele mestesugaresti care impuneau monopoluri si limitau comertul liber.

Dupa Waterloo si restauratia Burbonilor in Franta, statele germane au fost de facto piete de desfacere a marfurilor engleze, franceze si austriece. Hegemonia comerciala a fost detinuta de Imperiul Habsburgic Austriac, in mare parte si cea politica. Mecanizarea agriculturii si introducerea unor culturi eficiente elibereaza o parte din populatia rurala spre marile orase, care devin incet centre industriale. Prima industrie majora care se dezvolta pe teritoriul Germaniei este industria de prelucrare, in special cea textila. Pentru a desface eficient noile marfuri produse pe teritoriul viitoarei Germanii a fost nevoie de abolirea taxelor vamale intre statele care alcatuiau Germania secolului al XIX-lea. Inainte de unificarea din 1871, a fost nevoie de un “tratat vamal”, deci exact acest Zollverein, pe care il pomenim de la inceputul articolului. Tratatul vamal instituit de Prusia si Saxonia in 1815 s-a extins pana la data unificarii din 1871 si aderarea (fortata) a Alsaciei si a Lorenei castigate de Prusia dupa razboiul Franco-Prusac si a condus inevitabil la unificarea politica din 1871. Interesant de mentionat ca aceasta unire politica s-a teminat 17 ani mai tarziu, in 1888, cu aderarea ultimelor doua orase-stat Hamburg and Bremen.

Coalitia “Roggen und Eisen” (secara si fier)

Dupa unificarea si creerea a ceea ce istoricii numesc “Bismarck Reich” incepe o masiva industrializare a Germaniei. Majoritatea primelor investitii sunt in infrastructura – cai ferate si drumuri, care vor unii majoritatea oraselor noului stat. Bismark forteaza o coalitie intre mariile domenii agricole din estul Germaniei cu noua industrie grea care s-a dezvoltat in Vestul Germaniei. Vechile centre universitare germane se axeaza pe instruirea noilor ingineri necesari industriei si a cadrelor auxiliare necesare dezvoltarii noului stat. La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, apar noi colosi industriali, care vor fi baza economiei Germane moderne. Ceea ce a reusit industria britanica sa devina intr-o perioada de un secol si jumatate, cea germana a reusit in mai putin de jumatate de secol. Nationalismul german necesar unificarii se dezvolta intr-un nationalism extremist, care pana la urma va conduce ca ideologie preponderenta pana la jumatatea secolului al XX-lea. De la inceputurile secolului al XX-lea, industria germana pregateste Imperiul German pentru razboiul iminent care va izbucni in 1914. Povestea acestui razboi, ca majoritatea conflictelor violente din istoria omenirii, a fost de natura economica si s-a purtat intre puteri coloniale si puteri care au dorit sa ajunga puteri coloniale. Problema centrala au fost sursele ieftine de materii prime si piete de desfacere. Rezultatul a fost dezastruos pentru Germania, asa cum il cunoastem din istorie.

Republica de la Weimar si al III-lea Reich German.

Daca este un lucru pe care omenirea ar trebui sa-l invete este felul in care tratezi un dusman invins. Republica de la Weimar este motivul principal al celui de al II-lea Razboi Mondial, motivul secundar este bineinteles criza adanca in care a plonjat Germania incepand cu anul 1929. Despagubirile de razboi impuse Germaniei, impreuna cu saracia profunda a majoritatii populatiei, inclusiv pauperizarea accentuata a clasei mijlocii au propulsat doua ideologii extremiste la fel de nocive – comunismul si nazismul.

In confruntarea dintre ele, in Germania a castigat nazismul. Nu ma voi concentra de loc pe aspectele politice ale Germaniei Naziste, le urasc atat de profund ca nici nu-mi vine sa scriu despre aceasta sumbra perioada a istoriei pe care o desfasor in ochii vostri. Voi scrie insa despre economia din aceasta perioada, in special despre anii ’30. Contrar opiniei ca Hitler a scos Germania din criza, pot afirma ca nici pe departe.

Hitler insa a avut un mare noroc, asa cum au majoritatea dictatorilor la inceputul carierelor lor – si-a gasit un exceptional Ministru de Finante, de loc nazist, care a avut insa o viziune destul de precisa cum poate fi scoasa Germania din criza, numele lui a fost Hjalmar Schacht (1877 –1970). Respectivul Schacht ii ura pe nazisti din tot sufletul, a fost insa un bun german.

Schacht fost un exceptional economist german, bancher serios, politician liberal si co-fondator al Partidului Democrat German (Deutsche Demokratische Partei, DDP), partid care a pactizat cu nazistii si a fost dizolvat prin 1934-35. Schacht a fost Ministrul de Finante al Germaniei pana in 1937, cand a demisionat din cauza politicii rasiale a lui Hitler si acolitii lui si fost schimbat de Goering.

Desi economist liberal, Schacht a inteles ca un stat cu o economie furibunda ca Germania la inceputul anilor ’30 are nevoie de o sustinere serioasa si a adoptat o economie de tip Keynesian. De fapt si urmasii lui – Goering, Walther Funk si Albert Speer au fost toti keynesieni care au implementat asa numitul keynesianism militar. Care, veti fi surprinsi – nu a decededat si este implementat pana in zilele noastre in unele state, intre ele si prospere.

Truman, Marshall, Stalin si Wirtschaftswunder

Alti dusmani care au ajutat Germania sa devina ceea ce este astazi. In primul rand Truman, care a inteles toate lectiile invatate la Weimar. Bineinteles a fost de mare ajutor tovarasul Stali,n care a pus mana pe jumatate din Germania democratizand-o in stil bolsevic. Marshall a inteles ca cei 1,5 miliarde de USD la valoarea anilor ’50 sunt o investitie mult mai buna decat un noi razboi in Europa. Exact ceea ce trebuia pentru a pune pe picioare si in miscare o tara in ruine, creand in 10 ani un miracol economic – Wirtschaftswunder.

Pe la mijlocul anilor ’60 Germania reuseste sa egaleze PIB-ul (per capita) Marii Britanii, doi ani mai tarziu depaseste Franta si la inceputul anilor ’70 devine cea mai eficienta economie din Europa. Asa cum am mentionat, Germania este ajutata mai mult de dusmanii ei decat de aliatii si prietenii pe care i-a avut pe parcursul istoriei ultimelor doua secole.

Despre ultima perioada, euro si relatiile cu Romania intr-o postare urmatoare.

Theophyle

Etichete: , ,

+

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Theophyle

Cocoşi si vulturi

Personal cred ca viitorul Europei este dependent de buna colaborare dintre statele membre si o mai mare deschidere catre adevarurile care trebuie nu numai recunoscute […] ... 
Citeste mai departe »

Theophyle

Marca germană sau întoarcerea la trecut!

Nu exista o economie fara politica. Din nefericire, economia plateste deseori preturi politice greu de suportat. Cand spun greu de suportat ma refer la sacrificii […] ... 
Citeste mai departe »

Theophyle

Patria organizată

Moto: „Nu vreau o patrie organizată de sus. Sper că se poate rosti acest termen în Germania: patrie. Deci, [nu vreau] o patrie a tuturor […] ... 
Citeste mai departe »

Theophyle

Migratorii, Grecia şi jocurile neo-otomane ale lui Erdoğan

Nu trebuie sa scriu prea multe nici despre inamicitia de multe sute de ani intre Turcia si Grecia. Nici despre viziunile ciudate ale Turciei actuale […] ... 
Citeste mai departe »

Theophyle

Europa, Schengen şi o criză de 50 de ani

Moto: “Ce a fost, va mai fi, si ce s-a facut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare. daca este vreun lucru […] ... 
Citeste mai departe »

Planul BCE de susținerea a țărilor din zona euro a demarat: îl însoțesc îngrijorările

Pericolul de ieșire a unor state din zona euro pare a fi trecut odată cu verdictul Curții Constituționale din Gernmania în favoarea implicării financiare a […] ... 
Citeste mai departe »

Dilema zilei: Redresare prin austeritate sau creştere prin relaxarea deficitelor?

Modelul creşterii pe baza unor deficite relaxate a fost utilizat pe scară largă în democraţiile occidentale în ultimele decenii, întrucât aduce atât dividende politice ( […] ... 
Citeste mai departe »

societate

Studiu ECFR: Europenii, SUA și garanția securității. Opiniile din România

Cetăţenii europeni nu ar mai considera că Statele Unite sunt garantul securităţii Europei, ci ar prefera consolidarea rolului Uniunii Europene pe plan global, printr-o abordare […] ... 
Citeste mai departe »

Vacanțele europenilor / Românii, cea mai mică pondere a concediilor în străinătate, cele mai mici cheltuieli medii per călătorie

Aproximativ 467 de miliarde de euro au cheltuit cetățenii europeni, în 2017, pentru călătorii, iar 26% din acest total le-a revenit germanilor, conform Eurostat. În […] ... 
Citeste mai departe »

Oficial, numărul românilor emigrați anul trecut, mai mic decât cel din 2017. Rectificările vor răsturna situația

Numărul românilor plecați anul trecut în străinătate pentru o perioadă mai mare de 12 luni a fost de 238.926, mai mic decât cel din 2017, […] ... 
Citeste mai departe »

România, Polonia și statele baltice – o dură declarație comună, la 80 de ani după Pactul Ribbentrop-Molotov

România, Lituania, Letonia, Estonia și Polonia au semnat o declarație comună cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, în care […] ... 
Citeste mai departe »

Protocolul secret al Pactului Ribbentrop-Molotov a fost publicat de Moscova la 80 de ani de la semnare

Într-o încercare de a-i convinge pe aceia care continuă să nege existenţa protocolului secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, guvernul rus a decis să-l publice şi să […] ... 
Citeste mai departe »