Analiză Stratfor: 2013, un an decisiv – economic, politic şi social – pentru Uniunea Europeană

De Elena Poenaru | 10.1.2013 .

Finalul unui an aduce cu el întotdeauna întrebări legate cele mai importante probleme pentru anul care urmează – este destul de greu de precizat, pentru că din multele întâmplări care vor avea loc, pentru fiecare dintre noi alta poate să fie cea mai importantă, comentează analiştii Stratfor într-un articol intitulat “Europa în 2013. Un an an deciziilor”.

În opinia autorului, cel mai important loc de pe planetă asupra căruia ar trebui să ne concentrăm atenţia anul acesta este Europa. Europa, care are cea mai mare economie a lumii, ca entitate geografică singulară, iar, dacă ar vrea, ar putea deveni un rival militar al Statelor Unire. Este unul dintre pilonii sistemului global şi ceea ce se întâmplă pe acest continent are influenţă asupra întregii lumi.

Întrebarea care se pune este dacă UE va reuşi să se stabilizeze, îşi va opri fragmentarea şi va începe să se pregătească pentru mai multă integrare şi expansiune. În caz contrar, s-ar putea ca tensiunile din interiorul Uniunii să se intensifice, instituţiile şi-ar putea pierde şi mai mult legitimitatea, iar statele membre ar putea merge pe calea aleasă de a-şi promova propriile politici, atât acasă, cât şi în străinătate.

Mult disputatul proiect european

Au trecut mai bine de patru ani, de la criza din 2008 şi de peste 2 ani de când criza financiară a declanşat o criza a datoriilor suverane în Europa. Criza s-a transformat din una financiară într-una economică, Europa intrând în recensiune, iar şomajul pe întregul continent ajung la peste 10%.

Mai mult decât atât, a fost o perioadă când aparatul de luare a deciziilor, creat ca fundament al UE, a fost incapabil să vină cu soluţii de politici care să fie acceptate la scară largă şi să poată fi implementate. Ţările UE au fost mai puţin membre ale unei politici comune şi mai mult s-au aflat în situaţia de a-şi promova fecare propriul interes naţional, într-un joc cu sumă nulă, în care un jucător are succes în dauna altuia, susţine autorul.

Una dintre problemele esenţiale a fost care dintre ţări ar trebui să ducă povara financiară a stablizării zonei euro. Statele cu economie sănătoasă au dorit ca cele mai slabe să poarte povara austerităţii, iar cele cu economie mai puţin dezvoltată au dorit ca ţările puternice să continue să le sprjine, prin împrumuturi, în ciuda riscului crescut de a nu primi înapoi banii împrumutaţi. S-a încercat în mod constant să se ajungă la un compromis, dar nu s-a găsit o soluţie care să funcţioneze.

A doua problemă a fost care clasă socială să fie mai împovărată, mai responsabilă de ieşirea ţării din criză? Clasa de mijloc şi clasa mai săracă, prin reducerea beneficiilor acordate de stat, sau elitele, prin creşterea taxelor şi impozitelor?

Europenii se străduiesc să rezolve problemele în prezent, dar nu se ştie exact cărei dificultăţi se adresează acum: problemelor sistemului bancar, problemei şomajului sau a proastei colaborări şi conlucrări în UE pentru găsirea unei soluţii comune?

Rezolvarea nu se găseşte nu pentru că liderii nu sunt suficient de inteligenţi sau nu au suficiente idei bune, ci din cauză că nu există un acord politic în Uniunea Europeană asupra responsabilităţii – cine va plăti preţul ieşirii din criză, geografic şi social? Tensiunile între naţiuni şi între clasele sociale au împiedicat aplicarea unei soluţii concrete de către cei interesaţi.

Dacă nu se găseşte o soluţie în 2013, Europa ar putea rămâne fără o Uniune Europeană sau, în orice caz, cu o uniune mai slabă. Dacă se găseşte un plan, care să aibă sprijinul necesar şi momentul potrivit pentru aplicarea sa, atunci, în sfârşit, se va putea vorbi despre ieşirea din criză a Europei, şi acesta va fi,cu siguranţă, cel mai important eveniment al anului 2013.

Există asemănări cu situaţia economică din SUA şi cu disputele asupra soluţiilor găsite, cea mai recentă fiind reforma fiscală, dar, susţine autorul, în cazul Statelor Unite nu există aceleaşi probleme la nivel politic, nu se pune problema unei dizolvări a ţării, dacă se aplică politici contradictorii.

UE are doar 20 de ani şi este prima criză semnificativă pe care o parcurge. Consecinţele unei proaste managerieri a sistemului fiscal sunt mari şi pentru SUA, dar nu reprezintă o ameninţarea atât de imediată ca în cazul Uniunii Europene.

Costurile crizei

Uniunea Europeană poate fi împărţită în trei categorii, prin comparaţia făcută cu rata şomajului din SUA, care este de circa 7,7%, explică analistul.

Există cinci ţări cu şomaj sub această limită (Austria,Luxemburg, Germania, Olanda şi Mlata). Există alte 7 ţări cu nivelul oficial al şomajului cam la acelaşi procentaj ca SUA (România, Cehia, Belgia, Danemarca, Finlanda, Marea Britanie şi Suedia). Iar celelalte 15 ţări au rate mai mari, 11 state au chiar între 10% şi 17%, printre careFranţa cu 10.7%, Italia cu 11,1%, Irlanda cu 14.7% şi Portugalia cu 16,3%.

Cea mai gravă situaţie din acest punct de vedere se găseşte în Grecia cu 25,4% şi Spania cu 26.2% şomaj. Sunt aproape la fel de mari ca cele înregistrate în SUA în timpul marii recesiuni.

Pentru statele industrializate, unele dintre cele mai puternice din Europa, cu economii funcţionale de piaţă, cifrele sunt uriaşe. Tinerii sunt cei mai defavorizaţi – în Italia, Portugalia, Spania şi Grecia, peste treime dintre tinerii cu vârste până în 25 de ani nu au loc de muncă. Va fi nevoie de o generaţie întreagă pentru a scădea această rată uriaşă, până la un nivel acceptabil în Spania şi Grecia. Şi Europa se află încă în recesiune.

Dacă ne gândim la cazul unui tânăr de 20 de ani, care are, poate, şi o diplomă universitară, cifrele arată că există posibilitatea ca el să nu aibă niciodată şansa de a-şi urma cariera dorită şi să nu aibă statutul social la care visa.

În Spania şi Grecia, tinerii, ca şi persoanele în vârstă, se află într-o situaţie disperată. În altele, procentajele sunt mai scăzute, dar tot sunt reale. Şomajul nu afectează o singură persoană, ci familii întregi – părinţi, rude. Efectele nu sunt doar financiare, ci şi psihologice, creând un sentiment de ratare şi depresie. Aceşti tineri vor fi nemulţumiţi, furioşi şi vor încerca să plece în altă ţară, vor fi dezrădăcinaţi. Şomajul creează mişcări anti-statale, atât la dreapta, cât şi la stânga eşicherului politic. Şomerii fără speranţă nu au multe de pierdut, dar au ceva de câştigat prin destabilizarea statului. Este greu de cuantificat de la ce nivel în sus se poate vorbi despre astfel de efecte, dar nu există îndoială că Spania şi Grecia sunt deja în acea zonă şi poate şi alte ţări se află în aceeaşi situaţie.

În timp ce în Grecia, extrema dreaptă s-a afirmat tot mai mult, în Spania, cu excepţia unor mişcări autonome, sistemul politic este destul de stabil. Probabil cu speranţa că se va rezolva situaţia cât de curînd posibil. Doar că o astfel de problemă nu are soluţii rapide, este vorba despre probleme ale structurii în profunzime.

De aceea, 2013 este un an critic pentru Europa – nu mai este vorba doar de criza datoriilor suverane sau o criză a sistemului bancar, ci de faptul că economia a slăbit şi şomajul este uriaş. Distribuţia inegală a costurilor, la nivel naţional şi social, este ameninţarea căreia trebuie să-i facă faţă UE.

Europa, la răscruce

UE s-a concentrat atât de mult asupra crizei fincniare, încât este posibil ca realitatea dură a şomajului să nu fi ajuns la birocraţii şi oficialii Uniunii, în parte din cauza diferenţelor de viziune asupra lumii dintre elitele europene şi cei care experimentează situaţia dificilă. În parte, este vorba despre geografie – ţările nordice, inima Uniunii Europene, au şomaj mai redus, iar cele cu situaţia catastrofală sunt la periferie. Aşa că aceste lucruri pot fi ignorate în continuare.

Dar 2013 este anul în care definirea problemelor trebuie să depăşeacă ideea crizei financiare şi să ajungă la consecinţele sale sociale. Trebuie să se facă progrese în acest sens, stagnarea şi şomajul la aceleaşi cote, încă un an, ar duce, foarte probabil, la opoziţie politică semnificativă, care ar crea guverne sau ar forţa actuale guverne să lovească în actuala construcţie europeană.

Construcţia aceasta nu este suficientă de veche şi de puternică pentru a rezista. Chiar dacă oamenilor nu li se cere să moară pentru UE, li se cere să ducă o viaţă în nefericire şi dezamăgire. Este mai greu decât să fii curajos. La crearea UE s-a promis prosperitate, iar eşecul în acest deziderat, sărăcia oferită în schimb, nu este o soluţie pe termen lung. Dacă Europa e în criză, lumea întreagă e în criză, financiar şi politic, şi asta contează foarte mult, conchide analistul.

Un raspuns

  1. Uniunea Europeana intre dezvoltare si desfiintare | Curs Aplicaţii Informatice în Studiul Ştiinţelor Sociale
    17.1.2013, 17:33

    […] Sursa: https://cronicaeuropeana.ro/analiza-stratfor-2013-un-an-decisiv-economic-politic-si-social-pentru-uni… […]

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Iulian Soare

Monitorul Educației 2019: Țintele din Strategia Europa 2020 și poziția României față de ele

România este în continuare departe de țintele fixate pentru 2020, la capitolul Educație, chiar dacă țintele naționale sunt modeste, comparativ cu cele europene, reiese din […] ... 
Citeste mai departe »

redactia

”DAC” – sau lupta UE cu evaziunea și cu planificarea fiscală agresivă

Analiza de mai jos este un scurt rezumat al unei analize apărute în nr. 97 al CRONICILOR Curs de Guvernare, la secțiunea ”Scena europeană”. Eforturile […] ... 
Citeste mai departe »

Adrian N Ionescu

Cum ratează România șansa de a deveni hub regional pe piața gazelor naturale: TAP se mișcă mai repede decât BRUA

Șansele României de găzdui  un hub regional pe piața gazelor naturale sunt pe cale să fie compromise, atâtea cât mai erau, căci resursele din regiunea […] ... 
Citeste mai departe »

Victor Bratu

Echipa Ursula von der Leyen: 25 de certitudini și două necunoscute – Italia și România

După ce președintele Emmanuel Macron a nominalizat-o, pe 27 august, pe Sylvie Goulard pentru a face parte din echipa președintelui-ales al Comisiei Europene, numai Italia […] ... 
Citeste mai departe »

Iulian Soare

”Amprentele” ALDE asupra guvernelor epocii Dragnea

Miniștrii ALDE (cu excepția notabilă a Ramonei Mănescu, de la Externe) au demisionat marți din guvernul Vioricăi Dăncilă, punând în practică decizia de luni a […] ... 
Citeste mai departe »

Planul BCE de susținerea a țărilor din zona euro a demarat: îl însoțesc îngrijorările

Pericolul de ieșire a unor state din zona euro pare a fi trecut odată cu verdictul Curții Constituționale din Gernmania în favoarea implicării financiare a […] ... 
Citeste mai departe »

Dilema zilei: Redresare prin austeritate sau creştere prin relaxarea deficitelor?

Modelul creşterii pe baza unor deficite relaxate a fost utilizat pe scară largă în democraţiile occidentale în ultimele decenii, întrucât aduce atât dividende politice ( […] ... 
Citeste mai departe »

societate

Studiu ECFR: Europenii, SUA și garanția securității. Opiniile din România

Cetăţenii europeni nu ar mai considera că Statele Unite sunt garantul securităţii Europei, ci ar prefera consolidarea rolului Uniunii Europene pe plan global, printr-o abordare […] ... 
Citeste mai departe »

Vacanțele europenilor / Românii, cea mai mică pondere a concediilor în străinătate, cele mai mici cheltuieli medii per călătorie

Aproximativ 467 de miliarde de euro au cheltuit cetățenii europeni, în 2017, pentru călătorii, iar 26% din acest total le-a revenit germanilor, conform Eurostat. În […] ... 
Citeste mai departe »

Oficial, numărul românilor emigrați anul trecut, mai mic decât cel din 2017. Rectificările vor răsturna situația

Numărul românilor plecați anul trecut în străinătate pentru o perioadă mai mare de 12 luni a fost de 238.926, mai mic decât cel din 2017, […] ... 
Citeste mai departe »

România, Polonia și statele baltice – o dură declarație comună, la 80 de ani după Pactul Ribbentrop-Molotov

România, Lituania, Letonia, Estonia și Polonia au semnat o declarație comună cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, în care […] ... 
Citeste mai departe »

Protocolul secret al Pactului Ribbentrop-Molotov a fost publicat de Moscova la 80 de ani de la semnare

Într-o încercare de a-i convinge pe aceia care continuă să nege existenţa protocolului secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, guvernul rus a decis să-l publice şi să […] ... 
Citeste mai departe »