Comisia a prezentat pachetul pentru securitatea energetică: Reglementări plus verificarea ex-ante a acordurilor cu state din afara UE

De Mariana Bechir | 17.2.2016 .

Comisia Europeană a prezentat marți pachetul de măsuri privind securitatea energetică elaborat pentru pregătirea UE în vederea tranziției energetice mondiale și a eventualelor întreruperi ale aprovizionării cu energie.

“După crizele din 2006 și 2009 ale gazelor naturale, care au lăsat milioane de oameni în frig, noi am spus “Acest lucru nu se va mai întâmpla niciodată”, dar testele de stres din 2014 au arătat că suntem încă mult prea vulnerabili în fața unei eventuale întreruperi majore în aprovizionarea cu gaze naturale. Iar tensiunile politice de la granița noastră ne reamintesc că această problemă nu a dispărut”, a declarat comisarul european pentru combaterea schimbărilor climatice și energie, Miguel Arias Cañete.

El a explicat că aceste msăuri au fost elaborate pentru asigurarea unui sistem ca statele membre fiabil, competitiv și flexibil, pentru ca statele membre să-i apere împreună pe cei mai vulnerabili, în condițiile în care angajamentul tranziției la energie curată este ireversibil și nu este negociabil.

Pachetul prevede o gamă largă de măsuri menite să consolideze capacitatea UE de a face față întreruperilor aprovizionării cu gaze naturale:

• moderarea cererii de energie
• creșterea producției de energie în Europa (inclusiv a energiei provenind din surse regenerabile)
• dezvoltarea în continuare a unei piețe energetice interne funcționale și pe deplin integrate
• precum și diversificarea surselor energetice, a furnizorilor și a rutelor
• mai multă transparență pe piața energetică europeană
• solidaritate între statele membre.

Pachetul este structurat pe patru reglementări:

1. Regulamentul privind securitatea aprovizionării cu gaze

Ca urmare a dependenței actuale de surse energetice externe, UE trebuie să consolideze capacitatea piețelor sale de a face față eventualelor întreruperi ale aprovizionării cu gaze, ceea ce impune transparență sporită a pieței de gaze a UE.

Propunerea introduce principiul solidarității între statele membre, pentru a garanta aprovizionarea cu energie a gospodăriilor și a serviciilor sociale esențiale, precum asistența medicală, în cazul în care aprovizionarea acestora este afectată de o criză majoră.

• Regulamentul impune garantarea consumului pe 30 de zile al consumatorilor protejați.
• Comisia va analiza planurile de acțiune preventivă și planurile de urgență pregătite la nivel regional. În cazul în care aceste măsuri pot avea un impact negativ asupra securității aprovizionării unui alt stat membru sau regiune, sau pot împiedica funcționarea pieței interne a UE, Comisia poate solicita statelor membre amendarea planurile corespunzătoare a acestor planuri. Pot fi cerute amendamente și în cazul în care planurile sunt considerate ca ineficiente în diminuarea riscurilor identificate prin Evaluarea Riscului.
• Companiile trebuie să notifice automat statele membre și Comisia în legătură cu acele contracte de furnizare relevante.
• Potrivit reglementării, toți consumatorii casnici racordați la o rețea de distribuție a gazelor trebuie să fie considerați protejați. IMM-urile și serviciile sociale esențiale conectate la o rețea de distribuție a gazelor pot fi considerare protejate, dacă un stat decide astfel, dar numai în cazul în care nu reprezintă peste 20 % din consumul final de gaze naturale.

2. Gazul natural lichefiat (GNL) și strategia privind depozitarea gazelor naturale

Europa este cel mai mare importator de gaze naturale la nivel mondial, iar capacitatea globală de import de GNL a Europei este semnificativă, ea fiind în prezent suficient de mare pentru a satisface aproximativ 43 % din cererea totală actuală de gaze (2015).

Cu toate acestea, se constată în continuare o serie de disparități regionale semnificative în ceea ce privește accesul la GNL.

Comisia stabilește o strategie privind gazul natural lichefiat (GNL), care va îmbunătăți accesul tuturor statelor membre la GNL ca sursă alternativă de gaze.

Elementele esențiale ale acestei strategii sunt:

• consolidarea infrastructurii strategice pentru finalizarea pieței interne
• identificarea proiectelor necesare care să pună capăt dependenței de o sursă unică de energie a anumitor state membre.

3. Strategia privind încălzirea și răcirea

Încălzirea și răcirea, în cazul clădirilor și al industriei, consumă jumătate din energia UE.

Mai mult, aceste activități utilizează combustibili fosili în proporție de 75 %.

Propunerea de strategie privind încălzirea și răcirea pune accentul pe înlăturarea barierelor din calea decarbonizării în cazul clădirilor și al industriei, pentru îmbunătățirea eficienței energetice și utilizarea surselor de energie regenerabile.

În cele din urmă, acestea vor avea un impact pozitiv asupra securității energetice.

Este necesară pentru creștereea independenței față de furnizorii externi.

4.  Verificarea ex-ante a acordurilor interguvernamentale cu țări terțe

UE trebuie să se asigure că acordurile interguvernamentale semnate de statele sale membre cu țările terțe (precum Rusia) și care sunt relevante pentru securitatea aprovizionării cu gaze a UE sunt mai transparente și că ele respectă pe deplin dreptul UE.

Decizia prezentată marți introduce o verificare ex-ante de către Comisie a compatibilității acestor acorduri cu normele din domeniul concurenței și cu legislația privind piața energetică internă înainte de negocierea, semnarea și parafarea acordurilor.

Va fi necesar ca statele membre să țină seama pe deplin de avizul Comisiei înainte de semnarea acordurilor.

Ce sunt aceste contracte  interguvernamentale

Dependența de energie a UE este în creștere și tot mai multe state membre sunt în căutarea de noi surse de energie din afara UE, iar negocierile cer în mod frecvent un sprijin politic pentru a oferi siguranță investitorilor cu privire la construcția infrastructurii energetice.

Acest sprijin politic este dat sub forma unor acorduri interguvernamentale (IGA), care stau de multe ori la baza contractelor comerciale detaliate.

Noua reglementare vizează toate acordurile dintre unul sau mai multe state membre și una sau mai multe țări non-UE și care au un impact asupra securității aprovizionării cu energie a UE și a funcționării pieței interne de energiei a UE, inclusiv acorduri interguvernamentale și angajamente fără caracter juridic obligatoriu, precum declarații politice comune sau memorandumuri care includ interpretări ale legislației UE și stabilesc condiții de furnizare a energiei (de exemplu, prețurile) sau pentru dezvoltarea infrastructurii energetice.

Sunt excluse cele care au ca subiect acordurile din domeniul energiei nucleare, deoarece ele sunt acoperite de Tratatul Euroatom.

Noutățile:

• Decizia din 2012 prevede verificarea după încheiere, ceea ce a făcut ca o treime dintre acordurile semnate să conțină prevederi neconforme cu legislația UE, iar renegocierea termenilor unui acord deja semnat s-a dovedit a fi extrem d dificilă.
• Principala modificare este introducerea obligativității acestei verificări ex-ante de compatibilitate.
• Statele membre vor trebui să notifice proiectele de acord Comisiei Europene
• Nu vor semna niciun acord până ce Comisia nu emite avizul
• La încheierea acordului sau modificarea lui, statele membre sunt obligate să țină cont de modificările cerute de către Comisie. Altfel se va declanșa procedura de infringement.
• Decizia IGA se extinde și asupra instrumentelor fără caracter juridic obligatoriu, pentru evaluare ex-post.
• Statele membre trebuie să informeze Comisia cu privire la intenția lor de a intra în negocieri cu o țară din afara UE pe un nou IGA sau de a modifica unul existent.
• Comisia trebuie să fie informată pe tot parcursul procesului de negociere
• statele membre trebuie să trimită Comisiei un draft al acordului sau amendamentul la acordul existent pentru o evaluare ex-ante
• statele trebuie să prezinte Comisiei toate acordurile în vigoare și toate angajamentele, memorandumurile sau declarațiile comune, pentru evaluări ex-post
• Statele membre vor avea astfel acces la aceleași informații  privind proiectele transfrontaliere, ceea ce va ajuta la evitarea investițiilor care se suprapun și la apariția unor goluri în infrastructură.
• Dacă i se solicită de către un stat, Comisia poate ajuta la renegocierea contractelor existente.

Situația actuală

Ca urmare a Deciziei din 2012, au fost notificate Comisiei 124 de acorduri interguvernamentale:

• 60% dintre acestea acoperă cooperări energetice generale
• 40% se referă la acorduri privind furnizarea, importul sau tranzitul de țiței, gaze naturale și electricitate, privind dezvoltarea infrastructurii energetice sau referitoare la normele de exploatare a zăcămintelor de petrol și gaze naturale.
• Comisia și-a exprimat îndoială în privința confirmării la legislația UE în cazul a 17 acorduri.

Tweet Y!M