Comisia Europeană propune pasul care să ne scoată din impas: guvernanţă dură pentru emiterea de euroobligaţiuni

De Alexandra Fusoi | 23.11.2011 .

Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene (Foto: Comisia Europeană)

Comisia Europeană a prezentat miercuri noul set de reglementări pentru pregătirea emiterii unor obligaţiuni comune. Scopul reglementărilor este de a asigura disciplina statelor din zona euro în respectarea regulamentele europene, astfel încât datoriille lor să scadă: pe scurt, măsuri dure de guvernanţă.

„Lansăm dezbaterea. În acest moment, Comisia încă nu a decis care este abordare apreferată. Credem că este mai bine să aducem aceste opţiuni diferite, într-un mod pe care îl consider foarte obiectiv, bazat pe analize solide, într-o consultare publică, incluzând desigur toate statele membre, dar şi cetăţenii Europei, experţii şi diferitele elemente ale societăţii noastre civile”, a declarat preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso.

Măsuri dure pentru guvernanţa care să netezească drumul euroobligaţiunilor

Chiar dacă emiterea de euroobligaţiuni nu va rezolva problemele actuale şi nu poate înlocui măsurile necesare în ţările aflate în dificultate, Barroso consideră că obligaţiunile comune ar reprezenta un semn de seriozitate în legătură cu impunerea unei guvernanţe mai stricte în zona euro, atât în ceea ce priveşte disciplina, cât şi în privinţa convergenţei.

Până la obligaţiuni comune însă, statele trebuie să se supună unor reguli precise de disciplină.

„Potrivit noilor reguli, Comisia va avea prerogative de supraveghere mai mari, astfel încât să nu mai ajungem în situaţia în care un eşec într-o ţară să pună în pericol stabilitatea întregii zone euro”, a afirmat Barroso.

El a adăugat că, potrivit noilor reglementări, deşi Parlamentele naţionale vor avea ultimul cuvânt în privinţa bugetelor ţărilor membre, „Comisia va avea dreptul să emită o opinie şi poate solicita modificări. Parlamentele naţionale vor avea pentru prima dată informaţii complete despre toate celelalte ţări din zona euro”, a mai spus Barroso, explicând setul de măsuri pentru consolidarea supravegherii bugetare în zona euro.

Documentul pleacă de la premisa că actualele crize economică şi financiară au scos la iveală neajunsuri în ceea ce priveşte guvernanţa Uniunii Economice şi Monetare, precizând că pachetul de reformă va intra în vigoare până la sfârşitul acestui an. Măsurile amendează şi consolidează Pactul de Stabilitate, introduc proceduri pentru dezechilibru excesiv şi prezintă noi criterii pentru cadrele bugetare ale ţărilor membre.

Bugetul la control, până la fiecare 15 octombrie

Principiile noilor reglementări, conform prezentării lui Barroso prevăd ca:

• ţările din zona euro urmează să trimită Comisiei proiectele de buget şi, în acelaşi timp, să le publice, până la data de 15 octombrie a fiecărui an
• Comisia să poată solicita un nou proiect dacă există divergenţe serioase între proiectul de buget şi angajamentele asumate de statul respectiv conform Pactului de Stabilitate
• Comisia va monitoriza îndeaproape statele membre, potrivit Procedurii de deficit excesiv
• Comisia are dreptul să decidă o supraveghere sporită a statelor membre care se confruntă cu ameninţări grave la adresa stabilităţii financiare şi a zonei euro în întregime
• Consiliul poate recomanda unui stat membru să solicite asistenţă financiară şi toate statele membre ale zonei euro trebuie să formeze consilii fiscale independente şi să-şi construiască bugetele pe baza unor estimări independente

Împreună, cele două noi reglementări instituie proceduri de monitorizare extinse, având la bază şi completând Pactul de Stabilitate şi asigurând o continuitate a monitorizării.

În privinţa statelor care intră în procedura de deficit excesiv, reglementările prevăd un nou sistem de monitorizare graduală, în funcţie de stadiul în care se află fiecare stat.

Astfel, statele membre care se confruntă cu dificultăţi grave în privinţa stabilităţii financiare sau care primesc deja asistenţă financiară ca măsură de precauţie vor face obiectul unei supravegheri mai stricte, fiind obligate să comunice Comisiei informaţii şi să permită în orice moment estimări asupra conţinutului şi direcţiei politicilor fiscale.

În cazul în care Comisia ajunge la concluzia că situaţia financiară a unui stat membru are efecte negative asupra stabilităţii zonei euro, poate propune Consiliului să recomande statului respectiv să ceară asistenţă finanicară şi să pregătească un plan de ajustare macroeconomică. Comisia va continua supravegherea statelor din zona euro şi după ce acestea vor ieşi din programele de ajustare sau asistenţă cu titlu de precauţie, până la achitarea a minimum 75 la sută din asistenţa financiară primită.

Emiterea de obligaţiuni comune: trei variante, după respectarea regulilor guvernanţei

El a insistat în continuare asupra necesităţii emiterii aşa numitelor „obligaţiuni de stabilitate” – denumire preferată celei de “euroobligaţiuni” .

Cele trei variante sunt:

•  înlocuirea completă a emisiunilor naţionale cu emisiuni de obligaţiuni de stabilitate, cu garanţii comune şi multiple. „Această abordare pare cea mai ambiţioasă opţiune, deoarece ar înlocui total emisiunile naţionale şi fiecare stat va fi deplin responsabil pentru întreaga emisiune”, afirmă Comisia, recunoscând că ar fi necesare modificări semnificative ale Tratatelor.
• înlocuirea parţială a emisiunilor naţionale, cu garanţii comune şi multiple. Spre deosebire de prima variantă, obligaţiunile de stabilitate ar acoperi numai parţial necesarul de finanţare naţional, iar statele membre ar putea continua să emită obligaţiuni naţionale, însă la un nivel mai scăzut.
•  înlocuirea parţială a emisiunilor naţionale, cu garanţii multiple, dar nu şi comune. Această abordare este cea mai limitată dintre cele trei, acoperind numai parţial necesităţile de finanţare ale statelor membre, şi ar avea efecte mai reduse asupra stabilităţii şi integrării. În schimb, această opţiune poate fi aplicată cel mai rapid şi nu necesită modificări ale Tratatelor europene.

Documentul Comisiei consideră că emiterea comună de obligaţiuni de stabilitate poate aduce numeroase beneficii – chiar şi numai un acord pe această temă ar reduce gravitatea actualei crize a datoriilor suverane, sporind credibilitatea statelor membre care se confruntă cu probleme, iar emiterea obligaţiunilor ar asigura rezistenţa sistemului financiar în faţa unor viitoare şocuri, ar reduce vulnerabilitatea băncilor în faţa deterioriării ratingurilor de creditare ale statelor membre, iar alţi investitori instituţionali (de tipul companiilor de asigurări de viaţă sau fonduri de pensii) ar avea de câştigat.

Documentul afirmă că obligaţiunile ar spori şi eficienţa politicilor monetare în zona euro şi ar avea efecte benefice pentru întregul sistem financiar, dar ar facilita şi investiţiile de portofoliu în euro.

Pe de altă parte, Comisia recunoaşte că introducerea acestora implică provocări importante şi o serie de probleme de ordin tehnic.

„Orice tip de obligaţiune de stabilitate trebuie însoţit de o supraveghere fiscală substanţial extinsă şi de coordonarea politicilor”, precizează documentul, adăugând că, deşi obligaţiunile nu vor transfera suveranitatea statelor către piaţa de capital, implică un pas în direcţia unei suveranităţi fiscale comune între statele din zona euro, iar acesta vor necesita dezbateri ample între ţările membre.

De asemenea, obligaţiunile trebuie să fie gândite în aşa fel încât să fie considerate drept investiţii sigure şi trebuie să fie compatibile cu Tratatul UE.

Documentul va face obiectul unei ample consultări, care se va încheia la 8 ianuarie 2012, iar pe baza opiniilor primite, Comisia îşi va anunţa punctul de vedere privind paşii următori adecvaţi.

Tweet Y!M

Citeşte şi:

Trei optiuni pentru euroobligatiuni