Europa, Schengen şi o criză de 50 de ani

De Theophyle | 22.3.2012 .

Moto: “Ce a fost, va mai fi, si ce s-a facut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare. daca este vreun lucru despre care s-ar putea spune: “Iata ceva nou!” de mult lucrul acela era si in veacurile dinaintea noastra” (Eclesiastul 1:9-10).

Daca tot am bagat istoria in disputele politice ale cotidianului, de ce sa nu ne amintim despre o perioada asemanatoare petrecuta acum…1700 de ani. O paralela, cu aluzie la vremurile noastre. Criza despre care vorbesc s-a petrecut intre anii 235–284 d.Hr. si este cunoscuta in istorie sub numele de “criza secolului al III-lea” sau “criza imperiala”. Criza respectiva are doua elemente, care isi pot gasi foarte simplu paralele in contemporaneitatea noastra. Primul ar fi politic-militar si al doilea ar fi economic-financiar si social. Criza incepe cu uciderea Imparatului Alexandru Sever (208 – 235 d.Hr.) si sfarsitul dinastiei Severilor. Alexandru Sever este fara indoiala unul din “primii europeni”.

Originar de la periferia imperiului (Siria), el se straduieste sa conduca o politica de integrare de multe ori “fortata”. Este iubitor al artelor, promotor al noilor tehnologii, construieste drumuri si edificii publice. Este “multiculturalist”, doreste sa-i ridice lui Iisus un templu incercand sa-l includa in panteonul formal al Imperiului si construieste la Roma o sinagoga daruind unele ramasite din capturile lui Titus, cel care a distrus Templul de la Ierusalim ( vestitul sul al lui Sever – Severus Scroll). Politica lui economica este ciudat de liberala, avand in vedere timpul respectiv. Micsoreaza taxele, limiteaza dobanzile la un nivel “suportabil”, stabilizeaza moneda, care la inceputul domniei sale indica semne de inflatie – cantitate de argint a dinarului imperial scazand de la 1,43 grame la 1,30 grame. La sfarsitul domniei sale dinarul se intoarce la valoarea initiala de 1,50 drame, adica mai mult de 50% din gramajul monedei. Intr-un fel sau altul, o Europa imperiala bine oranduita.

Marea problema a fost ca la varsta de 28 de ani respectivul imparat a fost ucis de trupele lui pe Malurile Rinului (astazi orasul Maintz). Problema lui a fost in primul rand tendinta de a rezolva conflictele nu dupa metoda romana ci cu ajutorul diplomatiei si mituirea capeteniilor triburilor germanice cu care se razboia.

Desi criza a izbucnit dupa moartea lui Alexandru Sever, semnele ei se vad de pe timpul Imparatului Hadrian, cu o suta de ani inainte de izbucnirea respectivei crize. Asa cum se vede, fiecare imperiu cu “Irakul sau Afganistanul” lui. Hadrian intelege dupa a doua rascoala a triburilor britanice (120-21) ca nu poate cuceri tot teritoriul si nu poate castiga razboiul cu indigenii si construieste vestitul zid (Zidul lui Hadrian) de 120 de Km, impartind de fapt insula si limitand pentru prima data granitele Imperiului.

Criza declansata de moartea lui Alexandru Sever produce o instabilitate economica majora. Centrul imperiului nu mai poate asigura siguranta necesara comertului si industriilor producatoare. Se revine la o hiper-inflatie devastatoare. Monedele nu mai contin nici macar 20% din argintul necesar; comertul trece la barter, care ingreuneaza si mai mult viata economica a imperiului, marfurile nu mai circula in siguranta, deci si schimburile barter nu mai pot fi facute. 10 ani de la inceputul crizei Imperiul Roman se scindeaza de fapt in trei regiuni, care devin autonome – Regiunea Galica, care includea de fapt vestul european (Galia, Hispania si Britania), Palmira ce includea provinciile estice (Anatolia, Siria-Palestina si Egiptul) si centrul European, care ramanea sub stapanirea Romei la sud de Dunare si Rin.

Lipsa marfurilor si a materiei prime necesare industriei si mestesugarilor concentrati in orasele regiunilor imperiale, consumul alimentelor alterate sau de calitate inferioara, saracirea profunda a orasenilor (care de fapt era clasa mijlocie a imperiului) dezlantuie molime una dupa alta. O ultima epidemie (probabil de variola – altii spun ciuma bubonica) decimeaza aproape jumatate din populatia oraselor. Masele de oraseni se retrag spre zonele agrare, incercand o agricultura de subzistenta. Daca nu era suficient, flamanzii din Asia sau din nordul Europei navalesc sa prade tot ceea ce mai ramasese in picioare. Vizigotii, Almanii, Vandalii, Carpii, impreuna cu Palmirenii matura aproape tot ceea ce se crease intr-o jumatate de mileniu.

Dupa trecerea acestor 50 de ani de criza si dupa una dintre cele mai violente in istoria scrisa a omenirii, Europa Romana a reusit sa creeze lideri care au reunificat-o si au reusit sa o stabilizeze pentru mai mult de un secol in vest si un mileniu in est. Aurelian este omul care a reusit sa reuneasca din nou Imperiul Roman, cel mai puternic din cate au existat vreo data. Cunoscut in istoria meleagurilor noastre ca cel care s-a retras din Dacia.

Data fiind lungimea considerabilă a graniţei nordice imperiale (de la Atlantic până în Orientul Mijlociu) pe care se exercitau presiunile populaţiilor migratoare barbare (în general) şi a dacilor liberi în zona carpatică, Aurelian a dispus retragerea armatei şi a administraţiei romane din Dacia în anul 271, în vederea consolidării frontierei balcanice pe linia Dunării de Jos. În 274 este lichidată şi secesiunea Regatului galic; Aurelian restaurează astfel unitatea statului roman.

Aurelian a guvernat fără senat, care a pierdut şi dreptul de a bate monedă de aramă, alegându-şi singur colaboratorii. Aurelian întăreşte autoritatea imperială şi întreprinde o serie de reforme administrative şi economice, vizând consolidarea statului în vederea depăşirii crizei din secolul al III-lea, efectuand si o reformă monetară (emisiuni de aur, argint şi aramă), a reinstaurat schimburile comerciale. În politica externă Aurelian a înregistrat succese remarcabile, aparand imperiul de invaziile barbare şi a refacut unitatea acestuia.

Cel mai important lucru pe care l-a facut totusi Aurelian este construirea zidului care-i poarta numele si care a dat Romei inca secole de supravietuire.

Fiecare va citi randurile de mai sus si poate si bibliografia propusa si va putea face comparatiile necesare conform parerilor si cunostintelor personale.

Singura intrebare care ar ramane deschisa– putem noi trai fara ziduri (la figurat mai mult decat la propriu)? Am evoluat noi atat de mult ca sa ne permitem acest lucru sau mai bine zis au evoluat cu totii asa cum am dori? Putem noi invata ceva din istorie sau numai ne folosim de ea in scopuri politicianiste!

Bibliografie:

John F. White, Restorer of the World: The Roman Emperor Aurelian Spellmount, 2004.

H. St. L. B. Moss, The Birth of the Middle Ages, Oxford University Press, January, 200

Ferdinand Lot, End of the Ancient World and the Beginnings of the Middle Ages, Harper Torchbooks Printing New York, 1961

Theophyle

Etichete: , , ,

+

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Theophyle

Cocoşi si vulturi

Personal cred ca viitorul Europei este dependent de buna colaborare dintre statele membre si o mai mare deschidere catre adevarurile care trebuie nu numai recunoscute […] ... 
Citeste mai departe »

Theophyle

Marca germană sau întoarcerea la trecut!

Nu exista o economie fara politica. Din nefericire, economia plateste deseori preturi politice greu de suportat. Cand spun greu de suportat ma refer la sacrificii […] ... 
Citeste mai departe »

Theophyle

Patria organizată

Moto: „Nu vreau o patrie organizată de sus. Sper că se poate rosti acest termen în Germania: patrie. Deci, [nu vreau] o patrie a tuturor […] ... 
Citeste mai departe »

Theophyle

Migratorii, Grecia şi jocurile neo-otomane ale lui Erdoğan

Nu trebuie sa scriu prea multe nici despre inamicitia de multe sute de ani intre Turcia si Grecia. Nici despre viziunile ciudate ale Turciei actuale […] ... 
Citeste mai departe »

Theophyle

O poveste cu şi despre Vlahi – formarea Balcanilor

Întemeietorii Ţaratul Vlaho-Bulgar, Asan şi Petru, au fost asasinaţi de boierii lor, în 1196 şi 1197. Ioniţă Caloian s-a urcat pe tron şi a consolidat […] ... 
Citeste mai departe »

Planul BCE de susținerea a țărilor din zona euro a demarat: îl însoțesc îngrijorările

Pericolul de ieșire a unor state din zona euro pare a fi trecut odată cu verdictul Curții Constituționale din Gernmania în favoarea implicării financiare a […] ... 
Citeste mai departe »

Dilema zilei: Redresare prin austeritate sau creştere prin relaxarea deficitelor?

Modelul creşterii pe baza unor deficite relaxate a fost utilizat pe scară largă în democraţiile occidentale în ultimele decenii, întrucât aduce atât dividende politice ( […] ... 
Citeste mai departe »

societate

Studiu ECFR: Europenii, SUA și garanția securității. Opiniile din România

Cetăţenii europeni nu ar mai considera că Statele Unite sunt garantul securităţii Europei, ci ar prefera consolidarea rolului Uniunii Europene pe plan global, printr-o abordare […] ... 
Citeste mai departe »

Vacanțele europenilor / Românii, cea mai mică pondere a concediilor în străinătate, cele mai mici cheltuieli medii per călătorie

Aproximativ 467 de miliarde de euro au cheltuit cetățenii europeni, în 2017, pentru călătorii, iar 26% din acest total le-a revenit germanilor, conform Eurostat. În […] ... 
Citeste mai departe »

Oficial, numărul românilor emigrați anul trecut, mai mic decât cel din 2017. Rectificările vor răsturna situația

Numărul românilor plecați anul trecut în străinătate pentru o perioadă mai mare de 12 luni a fost de 238.926, mai mic decât cel din 2017, […] ... 
Citeste mai departe »

România, Polonia și statele baltice – o dură declarație comună, la 80 de ani după Pactul Ribbentrop-Molotov

România, Lituania, Letonia, Estonia și Polonia au semnat o declarație comună cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, în care […] ... 
Citeste mai departe »

Protocolul secret al Pactului Ribbentrop-Molotov a fost publicat de Moscova la 80 de ani de la semnare

Într-o încercare de a-i convinge pe aceia care continuă să nege existenţa protocolului secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, guvernul rus a decis să-l publice şi să […] ... 
Citeste mai departe »