Germani şi români – o poveste veche, în două parţi. (1)

De Theophyle | 27.1.2012 .

Dupa ce am terminat seria de articole privind Germania moderna si locul ei in Europa, am promis o anexa legata de relatiile dintre germani si romani in timpurile moderne. Am hotarat totusi sa pornesc de la inceputurile prezentei germanice pe meleagurile care vor deveni in timp Romania. Stramosii nostri si stramosii lor s-au intalnit acum 1800 de ani. Mult timp as zice.

Trecutul indepartat

Ostrogoţii, ramura răsăriteană a goţilor au fost parte din cel mai mare trib germanic, goţii, care au populat estul teritoriul german si o mare parte a Poloniei de astazi. În secolul III, goţii s-au împărţit în 2 grupuri: tervingii şi greuthungii. Tervingii au fost la originea uneia din primele mari invazii “barbare” ale Imperiului Roman în 263. Un an mai târziu, au suferit o înfrângere zdrobitoare la Bătălia de la Naissus şi au fost împinşi peste Dunăre până în 271. Acest grup s-a aşezat la nord de fluviu şi a stabilit un regat independent pe locul fostei provincii romane Dacia.

Stapanirea Ostrogoţilor in fostul teritoriu al Daciei romane nu a fost atat de scurta cum a fost considerata de istoriografia secolului al XIX-lea si a durat cam 130 de ani, probabil intre anii 271 si anul 400 d.Hr., cand hunii, conduşi de Uldin, reusesc sa-i alunge spre nord vest. Interesant de mentionat este ca popoarele germanice si-au inceput perioada crestina pe teritoriul Romaniei de astazi, Ostrogoţii fiind primii crestinati de Wulfila (Ulfilas) cam prin anul 348 d.Hr. Alti propovaduitori ai crestinismului la goţi, intre care sunt cunoscuti Sfântul Nichita şi Sfântul Sava (gotul), au suferit martirajul in Dacia.

O alta populatie germanica care a poposit pe meleagurile care vor deveni Romania si care vor trai cu noi pana in zilele noastre au fost saşii. Saşii de astazi sunt urmasii unei populatii de origine germanica, compusa dintr-un amalgam de populatii saxone, valone si teutonice, care a emigrat in Transilvania intre mijlocul secolului al XII-lea si pana la inceputul secolului al XIII, asezandu-se pe “domeniile crăiesti” (Fundus Regius sau in germana Königsboden). Domeniile crăiesti” (Fundus Regius) este denumirea dată unui teritoriu transilvan, delimitat la nord de râul Mureş, la sud de râul Olt, la est de localitatea Drăuşeni şi la vest de Orăştie. Prima menţiune documentară depre aceste domenii si asezarea sasilor a fost Diploma andreană (Diploma Andreanum) din 1224, numită de istoriografia săsească şi „hrisovul de aur” (în germană, Goldener Freibrief der Siebenbürger Sachsen), în care regele Andrei al II-lea al Ungariei stabileşte o formă de autonomie pentru scaunele săseşti (Scaunul Sibiului, Scaunul Sighişoarei, Scaunul Sebeşului, Scaunul Cincului, Scaunul Miercurea, Scaunul Rupea, Scaunul Nocrich, Scaunul Orăştiei, Scaunul Mediaşului, Scaunul Şeica).

Impreună cu nobilimea din Transilvania, cu cler şi cu secui, saşii au fost membri ai Unio Fraterna, cunoscută mai ales (în mod greşit) ca Unio Trium Nationum, încheiată în 16 septembrie 1437, în contextul Răscoalei de la Bobâlna, conduse de Antal Nagy Budai. Prin această înţelegere, cele patru naţiuni (în sensul medieval al termenului) şi-au promis sprijin mutual împotriva primejdiilor din afară (expansiunea otomană) şi dinăuntru (răscoalele ţărăneşti), fapt care a dus la excluderea tacită a românilor, evreilor, grecilor şi armenilor de la viaţa politică a Transilvaniei. De aici incolo relatiile dintre romani si germanii din Transilvania au devenit destul de tensionate culminand mult mai tarziu sub dictatura comunista instaurata in Romania.

O dată cu introducerea regimului dual austro-ungar şi cu desfiinţarea Universităţii [in sensul national si nu academic] Naţiunii Săseşti (Sächsische Nationsuniversität) saşii şi-au pierdut baza autonomiei lor. Practic, începând cu 1867, principala instituţie reprezentativă pentru saşi a fost Biserica Luterană, care a preluat, printre altele, administrarea învăţământului săsesc. Din acest punct de vedere, situaţia nu s-a schimbat în 1918, când Transilvania a devenit parte componentă a României Mari. Statul român nu recunoştea drepturi corporative minorităţilor, astfel că Biserica Luterană a trebuit să facă mari eforturi pentru a putea susţine financiar învăţământul săsesc. Această situaţie a durat până în 1940, când autoritatea asupra şcolilor a fost preluată de Grupul Etnic German din România, recunoscut ca persoană juridică în urma unui decret-lege emis la 28 noiembrie 1940 de mareşalul Ion Antonescu.

Dupa Marea Unire si pana la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial

Secolul XX si Marea Unire au condus la crearea PGR-Partidul German din România (DPR – Deutsche Partei in Rumänien). PGR-DPR, a fost fondat pe 6 septembrie 1919 la Sighişoara, înaintea alegerilor parlamentare din noiembrie 1919, la iniţiativa unei părţi a burgheziei săseşti, prin fuzionarea unor organizaţii politice ale saşilor şi ale şvabilor. Partidul, care era expresia politică a Uniunii germanilor din România, s-a extins rapid în Transilvania, Banat, Bucovina şi Basarabia, regiuni unde existau populaţii germane numeroase. Partidul îşi propunea recunoaşterea Uniunii germanilor din România ca o entitate politică distinctă, cu drept de a reprezenta toţi etnici germani.

Partidul German din România a participat la alegerile parlamentare în cartel cu Guvernul, cu excepţia celor din 1929, când a făcut cartel cu Partidul Maghiar, obţinând, de fiecare dată, mandate între 10 şi 15 deputaţi. A fost dizolvat la 30 martie 1938, ca şi alte partide politice, datorită măsurilor constituţionale pe care le-a luat regele Carol al II-lea.

Dupa 1940, trece in faza subordonarii totale fata de politica, interesele si ideologia Reich-ului hitlerist. Pe 27 septembrie 1940, in fruntea grupului etnic este numit candidatul Berlinului, Andreas Schmidt. La scurta vreme dupa instalarea in fruntea comunitatii, Schmidt si ceilalti nazisti radicali infiinteaza, la data de 9 noiembrie 1940, Partidul National-Socialist Muncitoresc German al Grupului etnic german din Romania (NSDAP der DVGR). Printr-un decret de lege publicat la 20 noiembrie 1940, Maresalul Antonescu este silit sa acorde grupului etnic o larga autonomie, devenind persoana juridica de sine statatoare. Astfel, grupul etnic devine un soi de stat in stat, cu largi drepturi privind organizarea invatamintului, a presei si a vietii bisericesti.

Andreas Schmidt practica o politica de supunere totala fata de Germania nazista, transformand partidul nazist autohton in instrumentul principal de conducere al grupului etnic. Obiectivul ideologic principal declarat al lui Andreas Schmidt consta in transformarea minoritatii intr-o masa de manevra. Pentru realizarea procesului de nivelare totalitara, partidul a imitat politica nazista, transformand, in primul rind, biserica evanghelica a sasilor din Transilvania, invatamintul in limba germana si presa in pepiniere ideologice. Orice critica sau opozitie interna este sanctionata prin excludere din grupul etnic, prin teroare psihologica si atacuri huliganice. Pentru a infrange orice rezistenta din partea bisericii evanghelice a sasilor, in 1941 a fost demis episcopul Viktor Glondys (1882-1949) si inlocuit cu episcopul pro-nazist Wilhelm Staedel. Acesta a sprijinit politica sinucigasa a lui Andreas Schmidt si inrolarea tinerilor in detasamentele SS-ului nazist.

Pentru a pune capat inrolarilor voluntare ilegale, concretizate in asa-numita Actiune a celor 1000, in 1943 Antonescu a semnat un acord cu Germania care permitea incadrarea a circa 70.000 de tineri germani in trupele Waffen-SS. Prima companie a divizionului SS – Leibstandarte „Adolf Hitler“ – era formata in exclusivitate din tineri fanatizati germani din Romania. Numerosi germani din Romania au fost implicati si in crimele din lagarele de concentrare. Astfel, dr. Victor Capesius din Sighisoara a fost farmacist la Auschwitz, iar dr. Fritz Klein, medic in acelasi lagar. Amandoi au fost condamnati dupa razboi, Capesius la inchisoare, Klein la moarte.

Continuatorul democratic al acestui partid in zilele noastre este FDGR- Forumul Democrat al Germanilor din România, (Demokratisches Forum der Deutschen in Rumänien- DFDR) partidul politic al minorităţii germanilor din România de astazi. Formaţiunea politică a fost înfiinţată în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. FDGR este continuatorul Partidului German din România, formaţiune politică din perioada interbelică. Din 2002 Klaus Johannis este presedintele FDGR. Despre relatiile actuale dintre Germania si Romania in articolul urmator.

Bibliografie:

Regatul Ostrogot

Despre Saşi: Origini

Partidul German din România – Istoric

Theophyle

Etichete: , ,

+

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Theophyle

Cocoşi si vulturi

Personal cred ca viitorul Europei este dependent de buna colaborare dintre statele membre si o mai mare deschidere catre adevarurile care trebuie nu numai recunoscute […] ... 
Citeste mai departe »

Theophyle

Marca germană sau întoarcerea la trecut!

Nu exista o economie fara politica. Din nefericire, economia plateste deseori preturi politice greu de suportat. Cand spun greu de suportat ma refer la sacrificii […] ... 
Citeste mai departe »

Theophyle

Patria organizată

Moto: „Nu vreau o patrie organizată de sus. Sper că se poate rosti acest termen în Germania: patrie. Deci, [nu vreau] o patrie a tuturor […] ... 
Citeste mai departe »

Theophyle

Migratorii, Grecia şi jocurile neo-otomane ale lui Erdoğan

Nu trebuie sa scriu prea multe nici despre inamicitia de multe sute de ani intre Turcia si Grecia. Nici despre viziunile ciudate ale Turciei actuale […] ... 
Citeste mai departe »

Theophyle

Europa, Schengen şi o criză de 50 de ani

Moto: “Ce a fost, va mai fi, si ce s-a facut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare. daca este vreun lucru […] ... 
Citeste mai departe »

Planul BCE de susținerea a țărilor din zona euro a demarat: îl însoțesc îngrijorările

Pericolul de ieșire a unor state din zona euro pare a fi trecut odată cu verdictul Curții Constituționale din Gernmania în favoarea implicării financiare a […] ... 
Citeste mai departe »

Dilema zilei: Redresare prin austeritate sau creştere prin relaxarea deficitelor?

Modelul creşterii pe baza unor deficite relaxate a fost utilizat pe scară largă în democraţiile occidentale în ultimele decenii, întrucât aduce atât dividende politice ( […] ... 
Citeste mai departe »

societate

Studiu ECFR: Europenii, SUA și garanția securității. Opiniile din România

Cetăţenii europeni nu ar mai considera că Statele Unite sunt garantul securităţii Europei, ci ar prefera consolidarea rolului Uniunii Europene pe plan global, printr-o abordare […] ... 
Citeste mai departe »

Vacanțele europenilor / Românii, cea mai mică pondere a concediilor în străinătate, cele mai mici cheltuieli medii per călătorie

Aproximativ 467 de miliarde de euro au cheltuit cetățenii europeni, în 2017, pentru călătorii, iar 26% din acest total le-a revenit germanilor, conform Eurostat. În […] ... 
Citeste mai departe »

Oficial, numărul românilor emigrați anul trecut, mai mic decât cel din 2017. Rectificările vor răsturna situația

Numărul românilor plecați anul trecut în străinătate pentru o perioadă mai mare de 12 luni a fost de 238.926, mai mic decât cel din 2017, […] ... 
Citeste mai departe »

România, Polonia și statele baltice – o dură declarație comună, la 80 de ani după Pactul Ribbentrop-Molotov

România, Lituania, Letonia, Estonia și Polonia au semnat o declarație comună cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, în care […] ... 
Citeste mai departe »

Protocolul secret al Pactului Ribbentrop-Molotov a fost publicat de Moscova la 80 de ani de la semnare

Într-o încercare de a-i convinge pe aceia care continuă să nege existenţa protocolului secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, guvernul rus a decis să-l publice şi să […] ... 
Citeste mai departe »