Naţiune, stat naţional, uniune statală – 1

De Theophyle | 21.11.2011 .

Am sa incerc sa inaugurez aceasta serie de articole pe “teme europene” cu un mic prolog, in care voi mentiona cateva date din istoria recenta a continentului in care traim. Ma voi folosi in aceasta introducere de ajutorul oferit de cativa istorici moderni, doi dintre ei contemporani noua. In primul rand ar fi raposatul Arnold J. Toynbee (1889 – 1975), al doilea – Niall Ferguson (n. 1964) si ultimul Neagu Djuvara. Daca pe primul il respect fara a-l iubi, pe al doilea il inteleg fara a fi de acord cu multe din tezele lui, iar pe al treilea il iubesc si respect – chiar daca unele dintre tezele lui sunt putin anacroniste, le accept instinctiv.

Arnold Toynbee, mare istoric, care si-a schimbat destul de des opiniile, si-a mentinut una cu tarie. Opinie pe care nu putem sa nu o acceptam cu totii astazi. Statul national a distrus in Europa o sumedenie de natiuni. Referindu-se la dezintegrarea Imperiului Otoman si situatia din Balcani si Asia Mica, scria respectabilul istoric ca dezintegrarea Imperiului Otoman si formarea   statului national Turc a provocat de facto primul holocaust din istoria moderna, cel al armenilor si a dezradacinat sute de mii de oameni, crestini greci, din Asia Mica. Este mai mult decat clar ca ranile produse sunt departe de a se fi vindecat. O vedem in animozitatile  dintre greci si turci pretudindeni, dar in special intr-un stat membru al Uniunii Europene, Cipru. Dupa acest episod tragic si aceste rani inca nevindecate, cum ar putea convietui aceste doua popoare intr-o entitate unificatoare!

Despre Balcani nu cred ca pot sa innoiesc prea multe, avand in vedere ca toti cunoastem situatia din Kosovo, animozitatile albano-macedoniene (sau sarbe), cele grecesti-macedoniene. Mai mult decat atat, pot coexista ca membri ai unei uniuni statale croatii, sarbii si bosniacii? Nu stiu – ramane o intrebare deschisa.

Niall Ferguson este un tanar (relativ) istoric, care detine o lista de titluri academice cat o zi de post. Ferguson este profesor de istorie la Harvard University şi Harvard Business School, Senior Research Fellow la Jesus College (Oxford), Senior Fellow la Hoover Institution (Stanford) şi profesor de istorie şi relaţii internaţionale la London School of Economics. Deci omul stie si ce scrie si ce vorbeste. Trebuie sa recunosc ca Niall Ferguson este mult mai de dreapta decat mine si asta nu o spun cu invidie. Intr-o carte recenta, tradusa si in limba romana si aparuta acum cateva luni, “Civilizatia. Vestul si Restul” (Civilization: The West and the Rest – 2011) sustine autorul ca din secolul al XV-lea occidentul crestin reuseste sa echilibreze si pana la urma sa devanseze si sa-si mentina hegemonia pentru o lunga perioada de timp. Conform timpurilor pe care le traim, Ferguson se foloseste de metafora celor şase “killer applications”, care au reusit sa produca acest progres european lasand insa si urme si creand anumite animozitati interne intre popoarele Europei. Ferguson foloseste metafora mentionand ca ceea ce a produs progresul spre hegemonie au fost: competitia, stiinta (aplicata), democratia, medicina, consumerismul  si etica muncii (de sorginte protestanta).

Ultimul istoric care ne va calauzi in acest mic demers istoric este Neagu Djuvara. Djuvara este un  onest intelectual, nu are agenda si nici nu forteaza continutul pentru a intra in tiparul unei teorii. Este un lucru extrem de apreciabil, in istoriografia romaneasca in special. Cartea lui  “Civilizatii si tipare istorice”, care a fost si teza lui de doctorat, nu numai ca este scrisa de un istoric roman este speciala prin  perspectiva multi-dimensionala pe care o propune. Majoritatea cartilor de istorie, in special cele plictistoare, sunt bidimensionale, un fel de desene egiptene antice, care sunt frumoase (uneori), dar lipsite de esenta pe care o rationalizeaza perspectiva. Cartea contine trei parti distincte, prima se numeste civilizatiile si cuprinde in afara unei definitii si enumerare, o analiza concreta a  10 civilizatii distincte, analizate de Djuvara cu multa eruditie si obiectivitate istorica. Personal cred ca are cateva erori de partitionare si interpretare, care insa nu dauneaza major conceptului prezentat. In a doua parte, numita fenomene recurente, Djuvara expune teza despre procesul evolutiv al civilizatiilor in timp si spatiu. Acest proces este divizat in generatii de dezvoltare, altele de stabilitate si in final de decadenta. Ideea nu este binenteles noua, dar este bine prezentata si ancorata intr-un mod placut si simplu de citit, chiar pentru un cititor care nu este “mare amator de istorie” sau poate mai putin initiat. A treia parte, este partea informativa prezentata sub forma de anexe.

Citind cartea lui Djuvara, Brussel-ul de astazi se poate desfasura in toata splendoarea lui, putem vedea pe cei pe care Djuvara ii numeste “marginali” si pe cei pe care autorul ii descrie “centrali”. Intr-un fel sau altul putem deslusi semnele stagnarii si pe unele locuri ale descompunerii vechilor puteri occidentale si aparitia celor noi marginali, care incet, dar sigur cuceresc lumea adaptandu-se si adaptand-o la noile mentalitati.

Atat pentru astazi, vom continua periplul european incercand sa analizam impreuna babilonul creat in care traim cu totii.

Theophyle

+

5 comentarii

  1. Matei
    22.11.2011, 05:53

    Deocamdată ne comunicati ca ne veți comunica ceva,altădată.Așteptăm.

    • Theophyle
      22.11.2011, 07:48

      Salut Matei 🙂
      Deocamdata v-am comunicat trei teze diferite a trei ganditori seriosi care explica cateva evolutii posibile (sau probabile).

      Toynbee a explicat cum statul national a produs mari cataclisme sociale.Ferguson incearca sa analizeze de ce occidentul a devenit hegemon si de ce acest proces a generat unele animozitati si deficiente de intelegeri intre cei care compun “occidentul” si trei, Djuvara ne lamureste de ce Barroso (marginal) este Președinte al Comisiei Europene si nu Tony Blair (central). Am mentionat cartile ca un fel de indemn de a le citi cel putin la nivel de recenzie. Voi reveni 🙂

  2. O zi obişnuită: 22 Noiembrie – “joacul de-a suspendarea” « Politeía
    22.11.2011, 05:59

    […] de Guvernare  – Cronica Europeana unde puteti citi si un print articol semnat de mine: “Naţiune, stat naţional, uniune statală – 1 […]

  3. elena
    22.11.2011, 09:20

    am citit cartea lui Djuvara, nu spun că am şi înţeles-o :P, dar e cea mai interesantă viziune “ciclică” a istoriei; era cam stresantă acea perioadă maximă de cinci sute de ani

    care ar fi acele “erori de partitionare si interpretare”?

  4. Naţiune, stat naţional, uniune statală (fragmente) « Politeía
    25.11.2011, 14:37

    […] citi intregul eseu pe Cronica Europena – prima parte si a doua parte. Share this:StumbleUponDiggFacebookRedditTwitterEmailLike this:LikeBe the first to […]

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Theophyle

Cocoşi si vulturi

Personal cred ca viitorul Europei este dependent de buna colaborare dintre statele membre si o mai mare deschidere catre adevarurile care trebuie nu numai recunoscute […] ... 
Citeste mai departe »

Theophyle

Marca germană sau întoarcerea la trecut!

Nu exista o economie fara politica. Din nefericire, economia plateste deseori preturi politice greu de suportat. Cand spun greu de suportat ma refer la sacrificii […] ... 
Citeste mai departe »

Theophyle

Patria organizată

Moto: „Nu vreau o patrie organizată de sus. Sper că se poate rosti acest termen în Germania: patrie. Deci, [nu vreau] o patrie a tuturor […] ... 
Citeste mai departe »

Theophyle

Migratorii, Grecia şi jocurile neo-otomane ale lui Erdoğan

Nu trebuie sa scriu prea multe nici despre inamicitia de multe sute de ani intre Turcia si Grecia. Nici despre viziunile ciudate ale Turciei actuale […] ... 
Citeste mai departe »

Theophyle

Europa, Schengen şi o criză de 50 de ani

Moto: “Ce a fost, va mai fi, si ce s-a facut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare. daca este vreun lucru […] ... 
Citeste mai departe »

Planul BCE de susținerea a țărilor din zona euro a demarat: îl însoțesc îngrijorările

Pericolul de ieșire a unor state din zona euro pare a fi trecut odată cu verdictul Curții Constituționale din Gernmania în favoarea implicării financiare a […] ... 
Citeste mai departe »

Dilema zilei: Redresare prin austeritate sau creştere prin relaxarea deficitelor?

Modelul creşterii pe baza unor deficite relaxate a fost utilizat pe scară largă în democraţiile occidentale în ultimele decenii, întrucât aduce atât dividende politice ( […] ... 
Citeste mai departe »

societate

Studiu ECFR: Europenii, SUA și garanția securității. Opiniile din România

Cetăţenii europeni nu ar mai considera că Statele Unite sunt garantul securităţii Europei, ci ar prefera consolidarea rolului Uniunii Europene pe plan global, printr-o abordare […] ... 
Citeste mai departe »

Vacanțele europenilor / Românii, cea mai mică pondere a concediilor în străinătate, cele mai mici cheltuieli medii per călătorie

Aproximativ 467 de miliarde de euro au cheltuit cetățenii europeni, în 2017, pentru călătorii, iar 26% din acest total le-a revenit germanilor, conform Eurostat. În […] ... 
Citeste mai departe »

Oficial, numărul românilor emigrați anul trecut, mai mic decât cel din 2017. Rectificările vor răsturna situația

Numărul românilor plecați anul trecut în străinătate pentru o perioadă mai mare de 12 luni a fost de 238.926, mai mic decât cel din 2017, […] ... 
Citeste mai departe »

România, Polonia și statele baltice – o dură declarație comună, la 80 de ani după Pactul Ribbentrop-Molotov

România, Lituania, Letonia, Estonia și Polonia au semnat o declarație comună cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, în care […] ... 
Citeste mai departe »

Protocolul secret al Pactului Ribbentrop-Molotov a fost publicat de Moscova la 80 de ani de la semnare

Într-o încercare de a-i convinge pe aceia care continuă să nege existenţa protocolului secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, guvernul rus a decis să-l publice şi să […] ... 
Citeste mai departe »