Adrian N Ionescu
Digitalizarea României are tot ce-i trebuie: lipsesc doar viziunea, voința politică și procedura de implementare

Citeste mai departe »
De Alexandra Pele | 26.9.2019 .
Cota totală a statului din profiturile generate într-un proiect standard de exploatare a gazelor offshore s-ar reduce de la 90% la 60%, dacă ar fi adoptate modificările propuse de guvern la Legea offshore și la Legea Petrolului, potrivit unui studiu al casei de avocatură Biriș – Goran, lansat joi.
Studiul a fost făcut la cererea Federației Patronale Petrol și Gaze.
Prin adoptarea Proiectului de lege pentru modificarea Legii offshore nr. 256/2018 și Legii Petrolului nr. 238/2004, publicat recent, „cota totală a statului (government take) atinge un nivel mai echilibrat, de aproximativ 60% din profiturile generate într-un proiect standard offshore, ceea ce oferă o șansă pentru dezvoltarea proiectelor din Marea Neagră”, spune studiul citat.
„Scăderea cotei statului de la 90% la 60% este o îndulcire a pilulei amare date industriei de către legislaţia offshore. E suficient pentru a demara producţia în Marea Neagră, nu e sufficient? – nu avem de unde şti”, a spus Gabriel Biriş, partener al firmei de consultanţă Biriş -Goran, citat de Agrepres, cu ocazia lansării studiului.
„Important este că s-a început un proces de consultare care ar trebui să fie serios, cu calcule de impact”, a mai adăugat consultantul citat.
Modificările regimului fiscal și de redevență incluse în proiectul de lege amintit vin după ce companiile petroliere, care au concesionat cel mai bogat zăcământ din Marea Neagră (Neptun Deep, după datele cunoscute), au anunțat că nu mai pot decide să investească în exploatare.
Cauza invocată: restricțiile majore adăugate OUG 114 / 2018, la cele din legea offshore.
Mai mult, ExxonMobil, partenerul OMV Petrom în proiectul Neptun Deep, a anunțat că mai caută un partener pentru acest proiect, semnalând că acesta a conborât periculos în topul priorităților sale.
Sistemul actual de impozitare din România este „unul care efectiv descurajează investițiile viitoare în offshore”, spune studiul „Starea sistemului de impozitare specific sectorului upstream al gazelor naturale din România”, realizat de Biriș Goran la cererea Federației Patronale Petrol și Gaze (FPPG).
Regimul de taxare aplicabil în present conduce, în plus, la:
„Este clar cine câştigă dacă nu scoatem gazele (din Marea Neagră, n.r.): cei de la care cumpărăm şi acum. Ponderea gazelor de import va continua să crească, din cauza declinului producţiei offshore. Aşa că preţul va creşte, creşte dependenţa de importuri şi afectează balanţa comercială şi deficitul de plăți”, a spus consultantul Gabriel Biriș, cu ocazia prezentării studiului.
Îndeobște analiștii recunosc faptul că țările care vor să dezvolte exploatarea resurselor lor caută o taxare echilibrată astfel încât investiția în domeniu să fie încurajată, dar la un preț just al resurselor.
În România, însă, exploatările offshore (mai dificile, mai riscante și mai costisitoare), „suferă o sarcină fiscală efectivă mai ridicată decât în cazul exploatărilor onshore și oricum de aproximativ 5 ori mai mare decât media țărilor cu specific predominant offshore în anii 2017 și 2018”, spune studiul citat.
La fel de contradictoriu este faptul că România, care nu are o industrie offshore dezvoltată, a ajuns, totuși, la „cea mai ridicată rată efectivă de impozitare (din cele 18 țări europene relevante pentru studiu, n.r.) specifică producției de gaze naturale, calculată ca procent din veniturile upstream din gaze naturale”.
Rata efectivă de impozitare a crescut în România de la 19,4% în 2017 la 25,3% în 2018 (25,3%), fiind de 3 ori mai mare față de media celor 18 state luate în calcul.
Cele 18 țări analizate în studiu asigurau în 2017 circa 93% din producția de gaze naturale „dintr-o zonă europeană extinsă ce cuprinde UE, AELS și țări precum Ucraina, Turcia, Serbia, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina, Georgia”.
Studiul consideră relevante informațiile folosite în calcule, chiar dacă sistemele de impozitare upstream „sunt așezate diferit și utilizează mecanisme diferite pentru determinarea bazei de calcul și a impozitelor.
„Impactul efectiv al acestor sisteme poate fi totuși măsurat prin calculul sarcinii fiscale efective, ca raport între impozitele și taxele specifice datorate și valoarea producției”, spun autorii studiului.
Studiul a identificat nu mai puțin de 18 acte normative emise în ultimii 7 ani, cu impact asupra sectorului upstream al gazelor naturale. Dintre prevederile încă în vigoare se remarcă:
Mai mult, numai impunerea prin OUG 114 a prețului reglementat de 68 lei/MWh, generează pierderi directe de venituri la bugetul de stat în urmatorii ani de aproximativ 1 miliard de lei pe an, potrivit unui studio anterior al Deloitte.
Pentru calculul redevențelor la gazele naturale:
Este de precizat că această propunere de modificare a prețului de referință vine abia după ce prețul de referință CEGH utilizat pentru calculul redevenței a scăzut substanțial sub prețurile efectiv realizate de producătorii locali.
Pentru offshore:
Rămâne de văzut dacă noul regim de taxare va asigura echilibrul între nevoia de investiții în exploatarea gazelor offshore și o prețuire justă a acestora.
Problema este că „modificările nu rezolvă problema credibilității pierdute, care este greu de recuperate”, a mai spus consultantul Gabriel Biriș.