Victor Bratu
Premierului Dăncilă o susține „în continuare necondiţionat” pe Rovana Plumb pentru funcția de comisar european

Citeste mai departe »
De Anne-Marie Blajan | 28.4.2014 .
Biserica Catolica a canonizat duminică doi foşti papi: Papa Francisc i-a declarat sfinți pe Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea, în fața unei mulțimi de 800. 000 de credincioși veniți din întreaga lume, relatează AFP.
”Îi declarăm și îi definim sfinți pe preafericiții Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea, îi trecem în rândul sfinților și stabilim ca, în toată Biserica, ei să fie cinstiți cu evlavie printre sfinți”, a declarat solemn papa argetininian, în Piaţa Sfântul Petru, aclamat mulțime, în timp ce clopotele răsunau în tot orașul Roma.
Cardinalul Angelo Amato, Prefect pentru Cauza Sfinților, a formulat cererea de trei ori, pentru a marca astfel solemnitatea demersului: „Sfinte Părinte, Sfânta Biserică, încrezătoare în promisiunea Domnului de a trimite asupra ei Spiritul Dreptății, îl roagă pe Sanctitatea Voastră să binevoiască să îi treacă pe acești fii aleși în rândul sfinților”.
Francisc l-a îmbrățișat înainte pe Benedict al XVI-lea, aflat în primul rând printre cardinali. Papa emerit Benedict al XVI-lea a sosit duminică dimineața în Piața Sfântul Petru, la ceremonia de canonizare a papilor Ioan Paul al II-lea și Ioan al XXIII-lea.
Cu o jumătate de oră înainte de începerea ceremoniei, fostul suveran pontif german, sprijinindu-se în baston, îmbrăcat în alb și purtând mitră, i-a salutat pe cardinalii și episcopii prezenți.
Prezența sa la acest moment istoric pentru Biserica Catolică, în contextul în care trăiește discret la Vatican de la retragerea de anul trecut, amplifică valoarea excepțională a evenimentului la care au fost așteptate aproape un milion de persoane.
Cardinalul Joseph Ratzinger, în calitate de Prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței, a fost unul din cei mai apropiați colaboratori ai Papei Ioan Paul al II-lea, fiind strâns legat de majoritatea deciziilor Suveranului Pontif. În calitate de ‘peritus’ (expert) al cardinalului de Koln Josef Frings, el a participat cu idei novatoare la Conciliul Vatican II (1962-1965), lansat de Ioan al XXIII-lea.
În apropierea altarului vor fi aduse două relicve ale papilor ce vor fi canonizați: o fiolă cu sângele lui Ioan Paul al II-lea și un fragment de piele ce aparține lui Ioan al XXIII-lea.
Papa Ioan Paul al II-lea (Karol Josef Wojtyla) a fost una dintre figurile emblematice ale sfârșitului de secol XX, prin contribuția sa la căderea comunismului, însă și-a îndepărtat numeroși credincioși prin pozițiile conservatoare privind familia și morala.
Viața și activitatea sa au depășit granițele lumii catolice devenind, în sfertul de veac de pontificat (unul dintre cele mai lungi pontificate din istorie), una dintre cele mai populare persoane din lume.
”Papa polonez” a înfruntat Curia Romană și a favorizat contactul direct cu mulțimea, lăsându-se atins și luând copii în brațe. Succesul este imediat, în special în America Latină, unde presa l-a supranumit ”globe-trotterul Evangheliei” sau ”atletul lui Dumnezeu”.
A creat ”zilele mondiale ale tineretului”, care adunau milioane de tineri. A apărut întotdeauna deschis problemelor lumii, dialogului cu islamul, cu iudaismul și cu alte religii necreștine, a conservat o linie extrem de conservatoare în privința chestiunilor legate de familie și morală.
Pentru o parte a opiniei publice, principala zonă de umbră rămâne condamnarea contraceptivelor și a prezervativelor. Într-o lume în care SIDA făcea milioane de victime, acest lucru a creat un decalaj de neînțelegere și a îndepărtat de biserică numeroși catolici.
Au apărut și voci care îi reproșează lipsa de determinare și transparență în fața cazurilor de pedofilie comise în cadrul bisericii.
Papa Ioan Paul al II-lea a fost primul papă care s-a deplasat într-o țară majoritar ortodoxă, prin vizita în România din perioada 7-9 mai 1999.
Vizita în țara noastră a fost recunoscută drept unul dintre cele mai importante evenimente ecumenice ale secolului trecut, cu atât mai mult cu cât invitația adresată suveranului pontif de către Patriarhul Teoctist (1915-2007) a fost prima adresată de un cap al Bisericii ortodoxe unui conducător al Bisericii catolice de la Marea Schisma din 1054.
Începutul decăderii sale fizice s-a petrecut în anul 1992, când apar primele semne ale maladiei Parkinson, boală care îi îngreuna munca. S-a stins din viață la 2 aprilie 2005, fiind înmormântat la 8 aprilie 2005, în cripta de sub basilica San Pietro din Roma.
Mulțimea adunată la funeraliile Suveranului Pontif, a exclamat ”santo subito” (”Sfânt de acum”).
Papa Ioan al XXIII-lea (1958-1963) (Angelo Giuseppe Roncalli) s-a născut la 25 noiembrie 1881, la Sotto il Monte (Bergamo), într-o familie de țărani săraci.
A urmat școala primară la Bergamo, a fost instruit de un preot din Carvico, iar la vârsta de doisprezece ani a intrat la seminarul din localitate. În 1901, o bursă a Fundației Cerasoli i-a permis să meargă mai departe la Apollinaris, în Roma, unde a studiat Istoria Bisericii cu Umberto Benigni.
A fost hirotonit preot în 1904. Timp de nouă ani a fost secretar al diocezei Bergamo și profesor de apologetică, istoria bisericilor și patrologie. În timpul Primului Război Mondial, mai precis între 1915-1918, a fost duhovnic pentru cei necăjiți și neajutorați.
Sfântul Conclav l-a ales Papă, la 28 octombrie 1958, fiind cel de-al 259-lea Suveran Pontif din istoria Bisericii Catolice. Pontificatul său a fost consacrat în principal pregătirii celui de-al doilea Consiliu ecumenic al Vaticanului, anunțat pentru 25 ianuarie 1959, dar inaugurat la 11 octombrie 1962.
Cele două enciclice elaborate de Papa Ioan al XXIII-lea — ”Mater et magistra” (1961), axată pe probleme sociale, și ”Pacem in terris” (1963), adresată tuturor credincioșilor, nu doar celor catolici — au avut un larg ecou în lumea clericală.
S-a stins din viață la 3 iunie 1963, în Cetatea Vaticanului, în urma unui cancer. A fost înmormântat la 7 iunie 1963, în cripta catedralei Sf. Petru din Roma.
Canonizarea este ultimul grad al proclamării sfințeniei unei persoane. Este un act solemn și definitiv celebrat de Episcopul Romei ca urmare a constatării unei a doua minuni, înfăptuite prin mijlocirea fericitului, minune care nu poate fi explicată prin posibilitățile științei empirice la data petrecerii sale.
Cultul său este extins acum la întreaga Biserică Catolică, fiind trecut numele în canonul sfinților, lista oficială a sfinților din Biserica universală.